Semintele glumei salasluiesc in mintile tuturor oamenilor si, desi roadele lor pot fi domolite de ratiune, meditatie si bun-simt, sunt foarte capabile de a exploda, inflorind pe deplin, in cugetul celui mai mare geniu.
Autori renumiti au decis, ca un fel de regula, ca orice om trebuie sa fie cateodata plicticos; chiar si cel mai sever cititor se arata ingaduitor fata de numeroasele locuri de popas si de motaiala risipite in opera unui scriitor.
Cărţile sunt o avere, un testament al inteligenţei umane, menite trecerii din generaţie în generaţie, în folosul acelora care se vor naşte în viitor. *
Am preferat întotdeauna bucuria, veseliei. Veselia este un fel de a te comporta, pe când bucuria este o stare a minţii. Veselia e de scurtă durată, bucuria e permanentă şi constantă. *
Nici nu ne putem inchipui cat spirit trebuie sa posedăm pentru a nu fi niciodata ridicoli.
Omul intelept se simte fericit cand dobandeste propria lui aprobare, iar cel prost cand se recomanda aplauzelor celor aflati mai presus de el.
Ne-ar fi placut mai mult, daca ne-ar fi fost mai putin pe plac.
Un om inzestrat cu simtul ridicolului este indemnat sa gaseasca cusur in orice: aceasta purtare ii da prilejul de a-si exercita multiplul talent.
Comportamentul nostru uman îşi relevă tot ridicolul său; orice întîmplare absolută şi inutilă; orice realitate; orice limbaj, să articuleze; să se dezagrege; să se golească de conţinut, astfel încît totul fiind lipsit de importanţă: ce putem face altceva, decît să rîdem de tot?
(Eu şi piesele mele)
Am un simț al ridicolului bun, dar nu și simțul umorului.
© CCC
Când sufletul visează, el este şi scenă şi actor şi public. *
Ipocrizia din centrul orasului se distinge de ipocrizia de la periferie.
Împotriva reproșurilor singura apărare este obscuritatea.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.