Comportamentul nostru uman îşi relevă tot ridicolul său; orice întîmplare absolută şi inutilă; orice realitate; orice limbaj, să articuleze; să se dezagrege; să se golească de conţinut, astfel încît totul fiind lipsit de importanţă: ce putem face altceva, decît să rîdem de tot?
(Eu şi piesele mele)
Nici nu ne putem inchipui cat spirit trebuie sa posedăm pentru a nu fi niciodata ridicoli.
Un om inzestrat cu simtul ridicolului este indemnat sa gaseasca cusur in orice: aceasta purtare ii da prilejul de a-si exercita multiplul talent.
E ridicol cand vezi un soldat batran; dar e si mai ridicol cand vezi un batran indragostit.
Turpe senex miles; turpe senilis amor.
(Ovidius, Amores)
Muntii se vor chinui in durerile facerii si se va naste un soricel ridicol.
Parturient montes, nascetur ridiculus mus.
Cand gatul iti arde de sete, cauti pocale de aur?
Num tibi cum fauces urit sitis, aurea quaeris
Pocula?
(Horatius, Satirae)
Ma mir de ce ghicitorul nu rade cand intalneste un alt ghicitor.
Miror, quod non rideret haruspex, haruspicem dum vidisset.
(Cicero, De divinatione)