Citate despre Lacrimi

Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit.

A iubi inseamna, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi.

O iubire pe care eşti nevoit să o păzeşti nu reprezintă nimic.

Dragostea e o luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e niciun învingător, alteori nu e niciun învins.

Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte.

N-as vrea sa mai insist, societatea romaneasca nu se da in vant dupla melancolii. Are alte preocupari azi. Toate legate de bani. Pe busole, in locul nordului, s-ar putea lipi un euro sau un dolar. (Calomnii mitologice)

In orice lacrima staruie o speranță. (Mandarinii) © CCC

Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit.

Seninatatea era pentru greci, la fel ca pentru noi, o nostalgie. Incat inclin sa cred ca poti cauta in lumea clasica si ceea ce n-a existat. Important fiind ceea ce cauti.

Daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem.

Intr-o dragoste adevarata trebuie sa fii putin sclav pentru a fi liber, adica sa nu mai vezi nimic in jur.

Dragostea nu este doar un zambet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet ranit si apoi vindecat de altul.

Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.

Dar o sirenă nu are lacrimi şi de aceea suferă mult mai mult. (Mica sirenă) © CCC

Trecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla. Unele amintiri scad in importanta, palesc, altele, dimpotriva, capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte. Devin, din fleacuri, momente esentiale. De aceea, azi, inteleg ca destinul se ascunde, deseori, in cea mai cenusie si insesizabila banalitate.

Lacatele din noi se deschid cu o lacrima.

Lacrimile sunt gheata sufletului care se topeste.  

Viata este compusa preponderent din iluzii. Adevarul insusi este o iluzie.

Pentru mine România este o vasalitate, adică m-am născut român şi n-am cum să ies din acest destin. Cu alte cuvinte o să-mi iubesc ţara chiar dacă va fi condusă de canalii şi lepădături şi escroci. Nu mă interesează! Dar îmi păstrez unicul drept care mi-a rămas după iluzii, după dezamăgiri, după revoltă – ultimul meu refugiu e dispreţul.

Trecutul nu este o arhiva, o magazie, unde scuturand praful, gasesti si azi si maine si poimaine aceleasi lucruri, mai uzate, mai sterse, dar in fapt aceleasi. Trecutul traieste, e viu, se schimba in functie de ceea ce ni se intampla.