Pe tron de aur, tu Afrodita eternă
Frumoasă fiică-a lui Zeus, eu te rog fierbinte
nu-mi pune în suflet
amărăciuni și doruri,
ci ca deunăzi când ai venit ascultându-mi
din depărtare strigătul meu și oftatul
și părăsindu-ți mândrul palat de la zare,
porneai spre mine albă, în carul de aur, -
tu vino iarăși!
Frumoase păsări repezi, la car văzusem
cum te aduc spre noi, cu bătăi de aripi.
Ce repede zburau. Tu, de trei ori slăvită,
cu chip zeiesc, ales, ai surâs spre mine,
m-ai întrebat ce am de te chem într-una
și ce vrea, turburat, zbuciumatu-mi suflet -
- ”Pe cine ai vrea tu să-ți aducă Pito
Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho?
Fugind de tine, el în curând spre tine
o să alerge și-o să-ți stea alături!
De nu-ți primește darul, - în curând el însuși
Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place
Curând te va iubi, ca prins de flăcări.”
Deci vino iarăși Zeiță și fă să-mi piară
aceste gânduri grele. Și împlinește-mi
tot ce-mi dorește inima. Te chem, Zeițo!
(Imn catre Afrodita)
Am iubit ceva... care nu există cu adevărat.
I’ve loved something… that doesn’t really exist.
(Vivien Leigh în rolul Scarlett O’Hara, Pe aripile vantului)
Din iubirile nesincere rămân în suflet numai melancolicul avertisment al falsității și experiența evaporării lor.
(Iubirea la Stendhal)
N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Când bate vântul peste deltă, trestiile
Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foșnesc.
N-am să vă spun pe cine aștept, dar aștept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboară.
Toate cântecele lumii, toate, s-o știti,
Încap într-un flaut, într-o vioară.
Ce să fac, dudule? Încotro s-o apuc?
Mă strigă din patru părți zările.
Munții cu păduri cu tot mor sufocați
Și-n curând o să moară sufocate și mările.
N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crângurile sunt pline de flori și de iarbă
Și de arbori plăpânzi care cresc.
(N-am să vă spun)
Nu mai iubim pe nimeni, atunci cand iubim.
Dragostea ascunde o seamă de păcate.
O dragoste uitata e ca un inel aruncat in lac. Cea dintai furtuna care rascoleste adancurile, poate sa-l scoata la suprafata ca intr-o clipa sa-l arunce mai la fund.
Să iubești și să visezi înseamnă bigamie.
© CCC
Când ești iubit, nu te îndoiești de nimic. Când iubești, te îndoiești de orice.
© CCC
Ura sau iubirea noastra este efectul binelui sau raului pe care ni-l fac oamenii.
Şi unde ar mai bate inima destinului tău fără iubirea mea?
Dragostea curata are nevoie de linistea desavarsita a constiintei.
Iubirea este măsurată cu precizie de liniştea absenţei.
Cele mai frumoase zile din viaţa mea au fost cele în care m-am gândit la tine cu cea mai mare înflăcărare.
(Scrisoare către Yvonne de Vaugrigneuse (Yvonne de Quiévrecourt))
© CCC
De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine.
Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.
De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri.
De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.
Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta.
C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.
(Gradinarul dragostei, XXXV)
© CCC
Astfel natura – această natură sălbatică, păgână a pădurii, nicicând subjugată încă de legile omeneşti şi nici luminată de un adevăr mai înalt – lua parte la fericirea celor două suflete! Iubirea, fie ea nouă, fie trezită dintr-un somn de moarte, răspândeşte totdeauna lumină, căci ea umple inima de atâta strălucire, încât aceasta se revarsă asupra lumii înconjurătoare.
(Litera stacojie)
Bratele dragostei te cuprind cu tot prezentul tau, cu trecutul si viitorul tau.
Iubirea este sensul ultim a tot ceea ne inconjoara. Ea nu este un simplu sentiment, este adevarul, este bucuria din care izvoraste intreaga creaţie.
© CCC
Frumusețe, faimă, virtute, găsesc totul în ea.
De cinci ani întregi o văd în fiecare zi,
Și mereu cred că o văd pentru prima dată.
(Berenice, replica împăratului roman Titus despre regina Iudeii, Berenice)
"Titus, care o iubea cu pasiune pe Berenice și despre care se credea că i-a promis că se va căsători cu ea, a trimis-o din Roma, în ciuda lui și în ciuda ei, în primele zile ale imperiului său”. (Jean B. Racine)
© CCC
Beauté, gloire, vertu, je trouve tout en elle.
Depuis cinq ans entiers chaque jour je la vois,
Et crois toujours la voir pour la première fois.
M-ai intrebat candva de sfarsitul lumii si nu stiam ce sa-ti spun. Şi ai plecat inghesuita de sentimente la coltul unei intamplari inevitabile. Ştiam ca nu are nici un rost sa privesti lacrimile cerului pe fetele noastre, si nici fulgerele ce ne brazdau sperantele sau tunetele inimilor care incercau sa sfarme Clipa. Te-ai speriat de furtuna aceea sentimentala si ai tresarit incercand sa te reintorci calcand pe aceleasi flacari arzatoare din privirile iubirii noastre de altadata, nestiind ca acum te vor arde, fiindca era cu adevarat sfarsitul lumii...
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.