O, femeie, tu nu ești numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, și a oamenilor.
Ei te-nveșmântă mereu cu frumusețe din inima lor.
Poeții îți țes un văl din firele de aur ale-nchipuirii; maeștrii penelului dăruiesc mereu nemurire nouă chipului tău.
Marea îți dăruie perlele; ascunzișurile pământului – aurul; grădina verii – florile; să te-nvăluie, să te-acopere, să te facă mai de preț.
Strălucirea din inima oamenilor s-a răspândit peste tinerețea ta.
Tu ești pe jumătate femeie, pe jumătate vis...
(Poemul 59, Grădinarul)
(trad. Iv. Martinovici)
O cântare înaltă, o laudatio în eternitate, de o remarcabilă puritate, a femeii muză inspiratoare a creatorului în cadrul artelor.
Fiecare dintre noi trebuie sa respecte anumite limite; de indata ce le-ai depasit cat de putin, nu mai poti sti unde ai sa te opresti.
Libertatea si progresul constitute nu numai telul artei, dar si al intregii vieti.
Canalului ii place sa creada ca fluviile nu au alta menire decat sa-i aduca apa.
O, frumusete, recunoaste-te in iubire, nu in imaginea lingusitoare a oglinzii tale.
Libertatea presei prezinta inconveniente. Dar mai mici decat absenta libertatii.
© CCC
Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.
Toti oamenii doresc mai multa libertate decat cea de care se bucura.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.