Citate de George Bernard Shaw

Virtutea este ispita insuficienta.

Daca tu ai un mar si eu am un mar si facem schimb de mere, atunci tu si eu vom avea in continuare un mar. Dar daca tu ai o idee si eu am o idee si le schimbam, atunci fiecare dintre noi va avea doua idei.

Nu e sincer cel ce plange ca sa fie consolat, cel ce plange fara martori, plange cu adevarat.

A fi sincer inseamna a fi personal, a avea dreptul tau neoprit de nimeni, a fi tu si a avea sa spui ce esti.

Numai in carti omenirea a cunoscut perfectiunea adevarului, a iubirii si a frumusetii. © CCC

Nu te indragosti: fii a ta, nu a mea sau a oricarui altcuiva.

The great man is he that does not lose his child's heart. Om mare este acela care nu-şi pierde inima de copil. Mencius

Experienta ne invata ca oamenii nu invata nimic din experienta.

Daca incepi prin a te sacrifica pentru aceia pe care îi iubesti, vei sfarsi prin a-i urî pe aceia pentru care nu te-ai sacrificat.

Pentru cele mai multe femei, un barbat si o viata fac o lume.

Lucrul care nu e crezut de nimeni nu poate fi demonstrat adeseori.

Exista discutii in care vatraiul este singurul argument posibil.

Capriciile femeii pe care o iubesc sunt egalate doar de infernala statornicie a femeii care ma iubeste.

Dreptul de a trai e un abuz, atunci cand nu-l justifici continuu.

Este foarte periculos să fii sincer în condițiile în care nu ești și prost. (Breviarul unui revoluționar)

Toate marile adevăruri încep prin a fi blasfemii. (Annajanska, împărăteasa bolșevică)

Democratia este un mecanism care garanteaza ca nu vom fi guvernati mai bine decat meritam.

Idealurile se aseamana cu stelele: nu le poti atinge, in schimb te poti orienta.

Patriotismul este convingerea ca tara ta este superioara celorlalte pentru ca ca tu te-ai nascut acolo.

Adevărata bucurie în viață aceasta este: să fim folosiți în slujba unui țel pe care noi înșine să-l socotim peste măsură de însemnat. Să fim o forță a naturii și nu un jalnic ghemotoc egoist de lipsuri și nevoi, care se jeluiește că lumea-ntreagă nu se devotează îndeajuns propriei noastre fericiri. Eu unul sunt de părere că viața mea aparține comunității și, cât trăiesc, a face tot ce pot în slujba ei este pentru mine în același timp datorie și privilegiu. Când îmi va sosi ceasul, vreau să mor folosit până la capăt, căci iubirea mea e cu atât mai mare cu cât muncesc mai mult. De bucurat, mă bucur de viață așa cum mi-a fost dată. Viața nu este pentru mine o lumânărică iute stinsă; ci o măreață torță pe care deocamdată o țin strâns și vreau s-o fac să ardă cu o flacără cât mai strălucitoare înainte de-a o da mai departe generațiilor care vin. (Om și Supraom)