Citate despre Dorinta

Nu există o astfel de femeie care să fi reuşit să spună „adio" în mai puţin de treizeci de cuvinte.

Să fii sincer nu este periculos, dacă, în plus, eşti şi prost. (Breviarul unui revoluționar)

Virtutea este ispita insuficienta.

Dorința este însăși esența omului. Baruch Spinoza (1632-1677), Etica Adam și Eva, alungați din paradis pentru încălcarea legii divine, condamnă umanitatea să poarte povara păcatului originar. Ei pecetluiesc natura blestemată a dorinței, un rău cu o mie de fațete și ispite insidioase de care omul ar trebui să se ferească pentru a nu-și pierde sufletul. Dar aceasta nu este una dintre acuzațiile false ale culturii noastre? Conform lui Baruch Spinoza, „dorința este însăși esența omului”, definită ca pofta conștientă de sine, care determină ființa umană să acționeze și să tindă spre perseverență în propria existență. Această dorință (conatus) reprezintă forța vitală activă, nu doar o simplă lipsă prin care omul se raportează la lume. Scriind că dorința constituie esența - cu alte cuvinte, însăși identitatea - omului, Spinoza îl plasează în cadrul Naturii. Ca toate ființele vii, ființele umane sunt înzestrate cu o poftă de viață, o tendință de a acționa și de a persevera în existența lor. În mod fundamental, dorința este, așadar, inocentă, dincolo de orice judecată sau condamnare. Totuși, ceea ce se numește „instinct” la animale este dorință pentru oameni, deoarece oamenii sunt conștienți de ea și o exprimă la o scară mai largă decât simpla reproducere sau supraviețuire: dorința de creație artistică, iubire sau bunătate față de ceilalți... Spinoza definește dorința ca pofta (appetitus) însoțită de conștiința ei. Dorința este manifestarea conatusului, adică efortul fiecărui lucru de a persista în ființa sa. Dorința este esența activă a omului, ceea ce înseamnă că omul nu este un spectator pasiv, ci o ființă definită prin acțiunile și afecțiunile (emoțiile) care îi guvernează existența. Prin urmare, pentru Spinoza, a fi om înseamnă a fi un subiect al dorinței, o ființă care urmărește activ ceea ce consideră că îi sporește puterea de a exista. Pe scurt, dacă oamenii pretind că renunță la dorință, ar echivala nu doar cu negarea propriei naturi, ci și cu privarea de energia care este singura ce le poate alimenta bucuria. Cu toate acestea, Spinoza nu legitimează fiecare dorință sau capriciu și nici nu pledează pentru savurarea frenetică a divertismentului, așa cum o încurajează societatea noastră de consum. Reevaluarea dorinței se înscrie în perspectiva unei Etici al cărei scop este de a învăța să cunoaștem și să stăpânim această vitalitate în vederea unei existențe binecuvântate, adică una împlinită moral. Dacă dorința este rațiunea noastră de a fi, fericirea ar putea consta în atingerea satisfacției. Doar dacă, așa cum sugerează filosoful englez Thomas Hobbes, ea rezidă mai mult în urmărirea decât în ​​obținerea ei: „Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea.” © CCC

Nu astepta ocazia buna: creeaz-o.

Nu incerca sa traiesti vesnic. Nu vei reusi.

Dorinta se exprima prin mangaiere, asa cum gandirea se exprima prin limbaj. (Fiinta si neantul)

© CCC

Trebuie sa evitam dorintele ce nu pot fi indeplinite decat cu ajutorul altora.

Mai pastreaza intotdeauna cate o dorinta, ca sa nu fii niciodata nefericitul unei mari fericiri.

Femeile întorc totul cu susul în jos. Încearcă să dai voie unei femei să-ţi intre în viaţă şi vei vedea imediat că ea are nevoie de una, iar tu de cu totul alta.

Omul este o fereastra prin care trebuie privita lumea.

Este intelept nu acel care se intristeaza de ce-i lipseste, ci acel care se bucura de ce are.

Intotdeauna savarsim lucruri oprite si ravnim la ceea ce nu e ingaduit.

Educatia mea a fost suspendata doar in anii de scoala.

Este foarte periculos să fii sincer în condițiile în care nu ești și prost. (Breviarul unui revoluționar)

Ceea ce oamenii doresc de fapt nu este cunoasterea, ci certitudinea.

Dorinţa de un fruct delicat este mai plăcută decât fructul însuşi.

Nicio dorinta nu se indeplineste pe de-a-ntregul.

Exista discutii in care vatraiul este singurul argument posibil.

Daca as avea tot ce doresc, as avea imediat impresia ca n-am nimic.