Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea.
Thomas Hobbes, Leviatanul (1651)
Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu.
Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții.
Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit.
Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare.
Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă.
© CCC
Ce nesuferiti ne sunt cateodata oamenii fericiti, cei carora totul le merge din plin!
O masa, un scaun, un vas cu fructe si o vioara; ce altceva ii mai trebuie unui om ca sa fie fericit?
Marea afacere si singura in care trebuie sa reusesti este de a trai fericit.
Cea mai mare fericire pe care o poate oferi dragostea este prima strangere de mana a unei femei pe care o iubesti.
© CCC
Îţi spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora e cu desăvârşire lipsit de importanţă pentru mine şi nu-l râvnesc.
(La răscruce de vânturi)
Adevarata mare fericire este succesul operei proprii.
Acela care este virtuos este intelept; acela care este intelept este bun; si acela care este bun este fericit.
Daca oamenii ar intelege cat de putin le trebuie ca sa fie fericiti, ar evita cele mai triste zile din viata. Nefericirea consta in faptul ca nimeni nu masoara fericirea pornind de la sine si de la nevoile sale, ci de la altul, si inca de la cel considerat cel mai fericit.
Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.
Omenirea nu se poate sa nu gaseasca in sine puterea de a trai in numele virtutii, chiar fara sa creada in nemurirea sufletului. O va afla in dragostea pentru libertate, pentru egalitate, pentru fraternitate.
Natura e oglinda cea mai limpede, e destul sa privesti in ea!
Nu-i fericit cel care are ce doreste, ci cel care nu doreste ceea ce nu are.