Citate de Andrei Pleșu

Lumea este o fraza muzicala, ce are sunetul operei perfecte.

Calugarii au aerul ca merg impiedicat in lumea pamanteasca, pentru a dansa intr-un spatiu in care „omul veacului" merge impiedicat, daca nu il ignora.

Curajul e o medie intre temeritate si lasitate.

I-a dat lumina frunzei sărbătoare, prin arbori cad arpegii, ca prin flaut. Azi mi-e duminică în suflet. Caut un vânt uimit venit ca de pe mare, să-mi pună frunții zare. Simt, prin aer o veste-a aripilor îmbătate de armonie și de claritate. Fântâni țâșnite dau un dulce vaer. Și pași se-aud ca-n temple adormite, cu zei de lut și amfore stângace, iar lucrurile cu atâta pace, încât se fac numaidecât iubite. Și toate-n preajma cer o alintare de braț întins greșit. Secund e jocul luminii ce se joacă-n mări de-a focul și ne pătrunde-n sânge cu candoare. Prin clara clipelor euritmie e ca un dans și-un murmur al culorii. Pământul cald respiră prin toți porii suflat în liniști și-n aurărie. (Euforie)

Cand esti bine dispus? Cand esti indragostit. Sau cand tocmai ai raspuns unei intrebari grele. A fi tot timpul ca unul care e indragostit si care a inteles… Aceasta ar putea fi cheia bunei dispozitii si a credintei!

„De ce"-urile sunt simultan farmecul si poticneala mintii. Ele semnaleaza inocenta curiozitate a unei specii febrile, in perpetua expansiune intelectuala, dar si stupoarea paralizanta a interogatiei gratuite. „De ce" - intreaba si desteptii si prostii. „Prostii" produc ceea ce se numeste „de ce"-ul castrator, adica o intrebare careia nu i se poate raspunde si care blocheaza orice infaptuire eficienta: nu exista solutie, dar se suspenda si bruma de solutie anterioara intrebarii. E ca si cum ai spune: nu ma urc in lift pana nu inteleg cum functioneaza. S-ar putea sa urci toata viata pe scari.

Cultura e cea mai decenta forma de scepticism.