Citate de John Tenniel

Din cele doua tipuri de nebunie temporara, una duce la sinucidere, cealalta la casatorie.

Este un fapt curios că odată cu „Alice în Țara Oglinzilor” facultatea de a face ilustrații de carte s-a îndepărtat de mine... De atunci nu am mai făcut nimic în această direcţie. (Viața și scrisorile lui Lewis Carroll de Stuart Dodgson Collingwood, 1898) © CCC

Oamenii sunt atat de obligatoriu nebuni, incat a nu fi nebun inseamna a fi nebun de un alt fel de nebunie.

Ar trebui să facem doar nebuniile care ne plac. © CCC

Sunt cu siguranta nebun; iar daca nu sunt, atunci nici ceilalti nu ar trebui sa fie lasati in libertate.

Nu am ştiut niciodată că sunt nebun până când te-am întâlnit pe tine. © CCC

Intr-o epoca nebuna, a se crede neatins de nebunie este o forma de nebunie.

Cine spune că sunt nebun, nu a fost niciodată nebun din dragoste. (Fanfan) © CCC

Nu mă pot întoarce la ziua de ieri pentru că atunci eram o persoană diferită. © CCC

Uneori, doar o singură persoană care crede în tine poate face toată diferența. © CCC

E plină lumea de nebuni, Precum e marea de barbuni.

Eu aşa îmi fac munca: nu folosesc niciodată modele sau natura pentru figuri, draperie sau orice altceva. © CCC

Nebuniile sunt întotdeauna la fel, de îndată ce ai obținut ce ți-ai dorit, te întrebi de ce ți-ai dorit! (Fanny) © CCC

Fiecare om este un nebun. Dar ce este oare un destin omenesc, daca nu o viata de eforturi pentru a uni acest nebun cu universul?

Nebunii din trecut sunt înțelepții din viitor. © CCC

Amesteca putina nebunie in cumintenie, cat mai este timp.

Cu foarte mult timp în urmă, o burgheză foarte bogată s-a gândit să construiască o biserică pe cheltuiala ei. Când biserica a fost zidită, a adăugat lucrării sale evlavioase dorința nebunească de a trăi cât va dura monumentul ei. Dumnezeu i-a ascultat dorința. Au trecut mai bine de trei secole de atunci, iar femeia încă trăia; dar decrepitudinea ei ajunsese într-un asemenea grad, încât nu mai vedea, nu mai auzea, nu se mai mișca, nici măcar nu mai respira. A fost întinsă într-un cufăr mare de stejar, lângă care un preot veghea constant. În fiecare an, la aniversarea întemeierii bisericii ei, un suflu de viață reînvia această perpetuă muribundă și își recăpăta suficientă putere pentru a întreba: „Biserica mea este încă în picioare?” La răspunsul afirmativ al preotului, ea suspina trist, spunând: „Mă rog lui Dumnezeu să fie distrusă din temelii! Aș putea să mor atunci...” Și recădea în imobilitatea ei. (Călătoria unei femei la Spitzbergen, Legendă populară culeasă de Léonie d'Aunet în Insula Falster, Danemarca) © CCC

Psihologia nu va putea spune niciodată adevărul despre nebunie, pentru că nebunia deţine adevărul psihologiei. (Boala mintală și psihologia) © CCC

Orice aventură necesită un prim pas. © CCC

Cel ce pare înțelept printre nebuni pare nebun printre înțelepți. © CCC