Citate de Eugène Viollet-le-Duc

Când sunt singur, atunci, în fața coloanelor mele, a zidurilor și a cornișelor mele las să alunece peste aceste pietre tăcute o privire plină de dragoste. (Dintr-o scrisoare către tatăl său din 28 aprilie 1844) © CCC

Stilul este un fel cât se poate de simplu de a spune lucruri complicate. (Secretul profesional)

Restaurarea unei clădiri nu înseamnă întreţinerea, repararea sau refacerea ei, ci restabilirea ei într-o stare completă care poate nu a existat niciodată la un moment dat. (Dicționar analitic de arhitectură franceză din secolul al XI-lea până în secolul al XVI-lea) © CCC

Stilul este, pentru opera de artă, ceea ce este sângele pentru corpul uman; îl dezvoltă, îl hrănește, îi dă putere, sănătate, durată. (Dicționar analitic de arhitectură franceză din secolul al XI-lea până în secolul al XVI-lea) © CCC

Prima calitate a stilului este claritatea.

Stilul este omul. sau Stilul este omul însuși. Le style est l'homme même. Stilul angajează toate facultățile omului în căutarea unei perfecte adecvări a cuvintelor cu lucrarea sa și, de asemenea, îl deosebește de toți ceilalți datorită diferențelor de imaginație, memorie, inteligență și cultură. „Lucrările bine scrise vor fi singurele care se vor transmite posterității: cantitatea de cunoștințe, singularitatea faptelor, însăși noutatea descoperirilor, nu sunt garanții sigure ale nemuririi: dacă lucrările care le conțin sunt interesate doar de lucruri mici, dacă sunt scrise fără gust, fără noblețe și fără geniu, ele vor pieri, deoarece cunoștințele, faptele și descoperirile se desprind cu ușurință, se transmit și chiar au de câștigat dacă sunt realizate de mâini mai pricepute. Aceste lucruri vin din om, stilul este omul însuși. Stilul nu poate fi deci nici înlăturat, nici tranmis, nici alterat: dacă este înalt, nobil, sublim, autorul va fi la fel de admirat în toate timpurile; căci numai adevărul este trainic și chiar etern. Însă, un stil frumos este într-adevăr astfel doar prin numărul infinit de adevăruri pe care le prezintă. Toate frumusețile intelectuale din el, toate raporturile din care este compus, sunt tot atâtea adevăruri la fel de utile, și poate mai prețioase pentru spiritul uman, decât cele care pot forma fondul subiectului.” (Discurs despre stil - Discurs rostit la Academia Franceză de Georges L. L. Buffon, în ziua primirii sale ca membru pe 25 august 1753) Conștient că generalizarea fiziologică constituie o trădare a gândirii lui Buffon, așa cum specifică în lucrarea Le spectateur français au XIX siècle, foarte seriosul Dussault, limitează această individualizare ironizând derapajele și excesele „metafizice”: “De ceva vreme am văzut citată peste tot o frază a domnului de Buffon; iar această propoziție este denaturată, fie ca sens, fie în termeni: stilul este întregul om, ni se spune cu un fel de emfază și sub autoritatea acestui mare scriitor. Mai întâi, iată textul lui Buffon: “Stilul este omul însuși”, ceea ce mi se pare ceva mai puțin pretențios și pe care nu îl avansează într-o manieră absolută, după cum presupunem, ci doar în opoziție cu cunoștințe, fapte, descoperiri care pot fi ușor înlăturate, așa cum spune el însuși, în timp ce stilul este inerent omului însuși și omul nu poate fi privat de acesta. Atât a vrut să spună autorul; și, fără îndoială, ar râde, dacă ar putea fi martor, la întrebuințările singulare care au fost făcute unei fraze ai cărei termeni sunt poate puțin prea generali, dar al cărei sens este perfect clar acolo unde se află.” (Spectatorul francez în secolul al XIX-lea - Jean Joseph Dussault (1769–1824), bibliotecar, jurnalist și critic literar) francez. Celebra propoziție despre stil a lui Buffon a fost recuperată în perioada romantică potrivit diferitelor modalități care corespundeau marilor mișcări ideologice care au organizat dezbaterile estetice și antropologice. Datorită acestora, a fost posibilă poziționarea stilului ca obiect atât esențial, cât și problematic în toate domeniile cunoașterii și a servit la pregătirea pentru apariția stilisticii ca disciplină a criticii. © CCC

Stilul este pentru o operă de artă ceea ce sângele este pentru corpul uman. (Dicționar analitic de arhitectură franceză din secolul al XI-lea până în secolul al XVI-lea) © CCC

Nu mai există catedrală după Chartres!... acolo am simțit cu adevărat ce este arhitectura; mi se părea că toate visele mele din copilărie devin realitate. (Scrisoare din 9 iunie 1835) © CCC

A venit timpul să studiem arta Evului Mediu, aşa cum studiem dezvoltarea şi viaţa unei fiinţe vii. (Prefață la Dicționar analitic de arhitectură franceză din secolul al XI-lea până în secolul al XVI-lea) © CCC

Stilul nu este decat incordarea sufletului.

Chanel este in primul rand un stil. Moda se demodeaza. Stilul, niciodata. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Stilul arata omul.

Adevărata casă la țară franțuzească a rămas diminutivul castelului franțuzesc de agrement inaugurat în secolul al XVI-lea, la fel cum căsuța la țară englezească [cottage], este diminutivul conacului englezesc din Evul Mediu. (Discursuri despre arhitectură) © CCC

Cred că este în destinul meu să-mi croiesc calea în stâncă. Pentru că nu aş putea urma calea practicată de alţii. (Jurnal, 2 ianuarie 1832) © CCC

Întotdeauna am considerat că independenţa caracterului este singurul bun care nu poate fi luat unui om. (1877) © CCC

Nu există lucrare omenească care să nu conţină în germene, în interiorul ei, principiul disoluției sale. (Dicționar analitic de arhitectură franceză din secolul al XI-lea până în secolul al XVI-lea) © CCC

Aş vrea atât de mult să mă întorc de acolo ca un adevărat talent! Şi mă tem atât de mult de mediocritate... (Scrisoare din 15 martie 1836) © CCC

Moda se demodeaza, stilul, niciodata. © CCC

Nu poti face nimic ca sa ai stil. Pentru ca stilul nu il ai, ci il esti. E engramat acolo, in ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrala, in dinamica fluidelor corpului tau, in spotul de lumina de pe pupila ta catifelata. In intelepciunea mintii tale, care inainteaza cand universul inainteaza si se retrage cand universul se retrage.

Stilul nu este în niciun caz o înfrumusețare, așa cum cred unii, nici măcar nu este o chestiune de tehnică, este precum culoarea la pictori, o calitate a viziunii, o revelație a universului particular pe care fiecare dintre noi îl vede și pe care alții nu îl văd. © CCC