Citate despre Arta

A infatisa in chip crud adevarul comun este aptitudinea artistului muncitor; a face mai bine decat a facut natura insasi si a o infrumuseta, imitand-o, este arta rezervata geniului.

O opera solida isi supravietuieste siesi.

In arta, nu poti face nimic fara pasiune. © CCC

O opera nu este frumoasa decat prin adevarul ei.

Marele rol al scriitorului: sa pacifice oamenii, sa le dea solutii de viata, sa-i indrume, sa-i abata din calea pacatului, sa le arate caile virtutii, sa-i scoata din indoiala.

Cred că este în destinul meu să-mi croiesc calea în stâncă. Pentru că nu aş putea urma calea practicată de alţii. (Jurnal, 2 ianuarie 1832) © CCC

Arta e ceva neobişnuit care comentează obişnuitul. © CCC

Clasicul este sănătate, romanticul, boală. (Cugetări în proză, 1870)

Avem arta pentru a nu muri din cauza adevărului. (Voința de putere, 1896-1911)

…Muzica este poate ultimul cuvant al artei, dupa cum moartea este ultimul cuvant al vietii.

Nu există lucrare omenească care să nu conţină în germene, în interiorul ei, principiul disoluției sale. (Dicționar analitic de arhitectură franceză din secolul al XI-lea până în secolul al XVI-lea) © CCC

Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini.

Arta este oglinda magica pe care o creezi pentru a reflecta visele tale invizibile in imagini vizibile. Pentru a-ti vedea fata folosesti o oglinda de sticla; foloseste-ti operele de arta pentru a-ti vedea sufletul.

Arta este o colaborare intre Dumnezeu si artist, si cu cat face artistul mai putin, cu atat mai bine. © CCC

Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul acţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. (…) Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.(…) Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.

Nu poti concepe arta fara indrazneala.

Exista lucruri adanci, care in lumina artei pot fi intelese cu mult mai limpede decat in lumina stiintei. Se spune ca apa unor mari e mai stravezie in lumina lunii decat in lumina soarelui.

Fiecare opera de arta isi creeaza propria sa estetica.

Arta, ca orice manifestare a mintii omenesti, este produsul mijlocului natural si mai ales social, poarta pecetea timpului in care s-a alcatuit, a societatii in care s-a produs.