Citate despre Arta

Viata fara binefacerile stiintei si fara frumusetile artei nu inseamna nimic.

Căile care duc la artă sunt pline de spini, dar pe ele poţi culege şi flori frumoase.

Orice artă profund originală pare urâtă la început. © CCC

Cred că este în destinul meu să-mi croiesc calea în stâncă. Pentru că nu aş putea urma calea practicată de alţii. (Jurnal, 2 ianuarie 1832) © CCC

Nu e oare unul dintre cele mai sigure criterii ale artei, puterea de a emotiona?

Avem arta pentru ca realitatea să nu ne ucidă.

Esența artei este Poezia.

Daca realitatea cotidiana ti se pare saracacioasa, nu da vina pe ea; invinovateste-te pe tine insuti ca nu esti indeajuns de poet pentru a-i pune in lumina bogatia.

Arta, ca si moralitatea, consta in a trasa linia undeva.

Arta este un efort de a crea, pe langa lumea reala, o lume mai umana. (Ceea ce cred) © CCC

Din fericire, arta este un efort comunitar - o comunitate mică, dar selectă, care trăiește într-o lume spiritualizată care se străduiește să interpreteze războaiele și singurătățile cărnii. © CCC

Destinaţia superioară a Artei este cea comună cu Religia şi Filozofia. Ca şi acestea, Arta este un mod de exprimare a divinului, a nevoilor şi cerinţelor superioare ale spiritului. (Lecţii despre estetică, 1820)

Fiecare opera de arta isi creeaza propria sa estetica.

Arta este o presimţire a adevărului. (Caiet) © CCC

Adevărata casă la țară franțuzească a rămas diminutivul castelului franțuzesc de agrement inaugurat în secolul al XVI-lea, la fel cum căsuța la țară englezească [cottage], este diminutivul conacului englezesc din Evul Mediu. (Discursuri despre arhitectură) © CCC

Singurele opere durabile sunt operele de circumstanta. Si la drept vorbind, nici nu exista altceva decat opere de circumstanta, fiindca toate depind de locul si de modul in care au fost create. E cu neputinta sa le intelegem si sa le iubim cu dragoste inteligenta daca nu cunoastem timpul, locul si circumstantele originii lor.

In arta, ca si in iubire, instinctul ajunge, iar stiinta nu raspandeste in preajma ei decat o lumina inoportuna. Desi frumusetea se releva din geometrie, numai sentimentul singur e in stare sa-i surprinda formele delicate.

Toate întrebările astea-s pur academice, spuse ca un oracol Russell, din umbra lui. Vreau să spun, dacă Hamlet e în realitate Shakespeare, sau Iacob întaiul, sau Essex. Ca şi discuţiile clericilor despre  istoricitatea lui Isus. Arta trebuie să ne reveleze nouă idei, esențe spirituale fără formă.  Întrebarea suprema în ce priveşte o operă de artă este din cat de adancă viaţă izvorăşte. Pictura lui Gustave Moreau este pictura ideilor. Poezia cea mai profundă a lui Shelley, cuvintele lui Hamlet, ne aduc mintea în contact cu înţelepciunea veşnică, lumea ideilor lui Platon. Tot restul sunt doar speculaţiile unor învăţăcei, bune pentru învăţăcei. (Ulise)

Poezia vietii: vadit ca fiecare lucru isi are tainicul lui strop de poezie, cantecul lui. Sa-l simti, e un mare dar…A lamuri un zambet din frumusetea lumii acesteia si a-i da expresie vesnica, a desface din haosul vremii clipa prin care se poate privi in eternitate, nu e a spori cu aceasta lumina, farmecul, puterile vietii omenesti?

S-a susținut că creștinismul a pus capăt artei antice. Într-o anumită măsură, această opinie poate fi justificată. Creștinismul și, de asemenea, Islamul, în imitarea înaintașului lor Iudaismul, resping în esență ceea ce face frumusețea artei antice, plasticitatea. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC