Citate de Marcel Proust

Macii îşi înalţă pe câmpuri florile sălbatice şi fragile, rezistente şi unice, pe care nimeni nu le-a plantat, a căror flacără străbate câmpurile ca un mesaj. © CCC

Timpul de care dispunem in fiecare zi este elastic; pasiunile pe care le incercam il dilata; acelea pe care le inspiram il ingusteaza si obisnuinta il umple.

Nu poti face nimic ca sa ai stil. Pentru ca stilul nu il ai, ci il esti. E engramat acolo, in ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrala, in dinamica fluidelor corpului tau, in spotul de lumina de pe pupila ta catifelata. In intelepciunea mintii tale, care inainteaza cand universul inainteaza si se retrage cand universul se retrage.

Prima calitate a stilului este claritatea.

Moda se demodeaza, stilul, niciodata. © CCC

Ceea ce credem a fi iubirea noastra, gelozia noastra, nu-i una si aceeasi pasiune continua, indivizibila. Ele sunt alcatuite dintr-o infinitate de iubiri succesive, de gelozii diferite si efemere, dar care, prin multitudinea lor neintrerupta, lasa impresia continuitatii, iluzia unitatii.

Absența nu este oare, pentru cel ce iubeste, cea mai sigura, cea mai eficace, cea mai durabila, cea mai indestructibila, cea mai fidela dintre prezente? © CCC

Stilul este un fel cât se poate de simplu de a spune lucruri complicate. (Secretul profesional)

Frumusetea e un sir de ipoteze pe care le scurteaza uratul, barand drumul pe care il vedem deschizandu-se spre necunoscut.

Oricine, cand citeste, se citeste pe sine insusi. Opera scriitorului nu este decat un fel de instrument optic propus cititorului pentru a-i permite de a distinge ceea ce, fara asta, nu ar fi vazut niciodata.

Stilul este pentru o operă de artă ceea ce sângele este pentru corpul uman. (Dicționar analitic de arhitectură franceză din secolul al XI-lea până în secolul al XVI-lea) © CCC

Stilul nu este în niciun caz o înfrumusețare, așa cum cred unii, nici măcar nu este o chestiune de tehnică, este precum culoarea la pictori, o calitate a viziunii, o revelație a universului particular pe care fiecare dintre noi îl vede și pe care alții nu îl văd. © CCC

In asteptare, suferim atat de mult de absenta a ceea ce dorim incat nu putem suporta o alta prezenta. (In cautarea timpului pierdut) © CCC

Stilul este omul. sau Stilul este omul însuși. Le style est l'homme même. Stilul angajează toate facultățile omului în căutarea unei perfecte adecvări a cuvintelor cu lucrarea sa și, de asemenea, îl deosebește de toți ceilalți datorită diferențelor de imaginație, memorie, inteligență și cultură. „Lucrările bine scrise vor fi singurele care se vor transmite posterității: cantitatea de cunoștințe, singularitatea faptelor, însăși noutatea descoperirilor, nu sunt garanții sigure ale nemuririi: dacă lucrările care le conțin sunt interesate doar de lucruri mici, dacă sunt scrise fără gust, fără noblețe și fără geniu, ele vor pieri, deoarece cunoștințele, faptele și descoperirile se desprind cu ușurință, se transmit și chiar au de câștigat dacă sunt realizate de mâini mai pricepute. Aceste lucruri vin din om, stilul este omul însuși. Stilul nu poate fi deci nici înlăturat, nici tranmis, nici alterat: dacă este înalt, nobil, sublim, autorul va fi la fel de admirat în toate timpurile; căci numai adevărul este trainic și chiar etern. Însă, un stil frumos este într-adevăr astfel doar prin numărul infinit de adevăruri pe care le prezintă. Toate frumusețile intelectuale din el, toate raporturile din care este compus, sunt tot atâtea adevăruri la fel de utile, și poate mai prețioase pentru spiritul uman, decât cele care pot forma fondul subiectului.” (Discurs despre stil - Discurs rostit la Academia Franceză de Georges L. L. Buffon, în ziua primirii sale ca membru pe 25 august 1753) Conștient că generalizarea fiziologică constituie o trădare a gândirii lui Buffon, așa cum specifică în lucrarea Le spectateur français au XIX siècle, foarte seriosul Dussault, limitează această individualizare ironizând derapajele și excesele „metafizice”: “De ceva vreme am văzut citată peste tot o frază a domnului de Buffon; iar această propoziție este denaturată, fie ca sens, fie în termeni: stilul este întregul om, ni se spune cu un fel de emfază și sub autoritatea acestui mare scriitor. Mai întâi, iată textul lui Buffon: “Stilul este omul însuși”, ceea ce mi se pare ceva mai puțin pretențios și pe care nu îl avansează într-o manieră absolută, după cum presupunem, ci doar în opoziție cu cunoștințe, fapte, descoperiri care pot fi ușor înlăturate, așa cum spune el însuși, în timp ce stilul este inerent omului însuși și omul nu poate fi privat de acesta. Atât a vrut să spună autorul; și, fără îndoială, ar râde, dacă ar putea fi martor, la întrebuințările singulare care au fost făcute unei fraze ai cărei termeni sunt poate puțin prea generali, dar al cărei sens este perfect clar acolo unde se află.” (Spectatorul francez în secolul al XIX-lea - Jean Joseph Dussault (1769–1824), bibliotecar, jurnalist și critic literar) francez. Celebra propoziție despre stil a lui Buffon a fost recuperată în perioada romantică potrivit diferitelor modalități care corespundeau marilor mișcări ideologice care au organizat dezbaterile estetice și antropologice. Datorită acestora, a fost posibilă poziționarea stilului ca obiect atât esențial, cât și problematic în toate domeniile cunoașterii și a servit la pregătirea pentru apariția stilisticii ca disciplină a criticii. © CCC

Seara, ieșeam singur în mijlocul orașului fermecat, unde mă aflam printre cartiere noi, ca un personaj din O mie și una de nopți. Se întâmpla foarte rar să nu descopăr, din întâmplare, în timpul plimbărilor mele, un loc necunoscut și spațios despre care niciun ghid, niciun călător nu-mi vorbise. Pătrundeam într-o rețea de străduțe, de calli (cărări bătute) care despărțeau în toate direcțiile, cu șanțurile lor, bucata de Veneție tăiată între un canal și lagună, ca și cum s-ar fi cristalizat după aceste forme nenumărate, înguste și minuțioase. Deodată, la capătul uneia dintre aceste străduțe, părea că se produsese o dilatare în materia cristalizată. Un campo (câmp) vast și somptuos, a cărui importanță cu siguranță nu aș fi putut-o ghici în această rețea de străduțe înguste și nici măcar nu i-aș fi putut găsi un loc, se întindea în fața mea, înconjurat de palate fermecătoare, palide în lumina lunii. Era unul dintre acele ansambluri arhitecturale spre care, într-un alt oraș, străzile te îndreaptă, te conduc și îl indică. Aici, părea ascuns în mod deliberat într-o încurcătură de alei, precum acele palate din poveștile orientale în care un personaj este luat noaptea și, odată adus înapoi acasă înainte de ivirea zorilor, trebuie să nu poată regăsi locuința magică în care ajunge să creadă că a fost doar în vis. (În căutarea timpului pierdut, Albertine a dispărut, Capitolul III, 1925) © CCC

Ea găsea forme „amuzante” în toate bibelourile ei chinezești și, de asemenea, în orhidee, și în special în orhideele Cattleya, care erau, alături de crizanteme, florile ei preferate. (În căutarea timpului pierdut, În partea dinspre Swann) © CCC

Fericirea în dragoste este o stare normală. (În căutarea timpului pierdut)

Chanel este in primul rand un stil. Moda se demodeaza. Stilul, niciodata. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima.

Sa fim recunoscatori oamenilor care ne fac fericiti; ei sunt fermecatorii gradinari care ne fac sufletele sa infloreasca. © CCC