În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare
Și nu băgăm de seamă că, în loc
Rămâne un deșert de disperare.
Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o șovăire
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire.
Ne răsucim pe-un așternut posac,
Însingurați în doi, din lașitate
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate.
Ne pomenim prea goi într-un târziu
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă,
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai știm că dragostea există.
În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare
Și nu băgăm de seamă că, în loc
Rămâne un deșert de disperare.
(În fiecare zi)
În viață, căsătoria este ca un duel în mijlocul unei bătălii.
© CCC
Sunt căsătorit, însă fără să am vreo femeie. Femeia mea este viața.
Căsătoria face oamenii bătrâni şi plictisitori înainte de vreme.
(Cronici marțiene)
O casatorie reusita este aceea dintre o femeie oarba si un barbat surd.
© CCC
Casatoria este precum ciupercile: observam prea tarziu daca e buna sau rea.
Căsătoria e un lucru rău, dar e un rău necesar.
(Fragmente)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.