Urăsc înțelepții pentru că sunt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc mult mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la plăcere, cât și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu cunoaște frica de moarte, precum nu cunoaște avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibreazã, este rece și înghețat. De aceea vorbește în maxime și dă sfaturi. Alura lui de transcendență și superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroică. Înțeleptul nu trăiește nimic și nu simte nimic, nu dorește și nu așteaptã nimic (...).
Existența de înțelept este sterilă și goală, fiindcă este complet lipsită de elemente contradictorii, de antinomii și deznădejdi, fiindcă nu cunoaște tragismul marilor pasiuni. Sunt infinit mai fecunde acele existențe care, trăgând toate consecințele, nu încetează de a se contrazice, nu încetează a fi devorate de contradicții organice și insurmontabile. Resemnarea înțeleptului răsare dintr-un gol interior, iar nu dintr-un foc lăuntric. Prefer să mor de un foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului.
(Pe culmile disperării)
Va veni o vreme când acest popor, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă. Din această ţară, trecută sub tăcere, vor răsuna cântece şi muzică. Neamul acesta va renaşte şi lumea se va mira ca de o minune să afle, în sfârşit, tot ceea ce el posedă din conştiinţa universală.
Ori de unde ar porni redresarea Romaniei, dinspre industrie sau dinspre agricultura, nu trebuie sa se uite cit de mult au suferit romanii si ca traumele lor morale trebuie vindecate. S-a apelat mult prea mult la constiinta omului,s-a batut prea multa moneda pe datoriile pe care el le are fata de colectivitate. Nimeni n-a indraznit sa impinga exploatarea omului atit de departe – asa cum au impins-o organizatiile statale comuniste. Un om poate sa aiba scrupule sau temeri; statul este o masinarie impresionanta, si daca este programat sa distruga, ea distruge fara sa-si puna problema morala.
(Convorbiri cu Mihai I al României de Mircea Ciobanu)
Grecii antici au dat străvechii Țări Kem numele de Egipt, ceea ce înseamnă pământ misterios și enigmatic. Din însăși inima acestei enigme, ne-am oprit asupra ariei cetății antice pe care tot grecii au numit-o Teba cea cu o sută de Porți, spre a o distinge de cetatea greacă omonimă, căreia îi spuneau Teba cea cu șapte Porți...
(Teba, fragment din prolog)
Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri.
Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi.