Cand sustine dreptul la existenta si la libera dezvoltare a fiecarui popor, sentimentul national e un simbol de actiune, nu numai perfect legitim, dar si de o incontestabila etica. El poate deveni chiar sublim, atunci cand, ca in razboaie, duce la sacrificiile supreme. Cand insa, proclamand superioritatea indiscutabila a unor anumite natiuni si inferioritatea iremediabila a celorlalte, lupta ca sa asigure celor dintai putinta de a dispune, dupa bunul lor plac, de cele din urma, nationalismul inceteaza de a mai fi un sentiment respectabil, fiindca nesocoteste justetea si ameninta pacea.
Când un popor împovărat sub lanțuri grele ezită să le rupă cu propriile mâini, poate schimba cu ușurință tiranii, dar nu își poate câștiga niciodată libertatea.
© CCC
În ziua în care mi-am pierdut pașaportul, va scrie Zweig, am descoperit că pierzându-ți țara, pierzi mai mult decât o bucată de pământ înconjurată de granițe.
(Stefan Zweig)
© CCC
Anglia si Statele Unite sunt doua natiuni separate de aceeasi limba.
Dacă nu poți găsi ceva bun în propria ta țară, nu vei găsi în altă parte.
(Blocul Yakubian)
© CCC
Statele mici se dezvoltă datorită armoniei, statele mari pier din cauza discordiei.
Un popor nu este decat ocolul pe care il face natura pentru a ajunge la sase-sapte oameni mari.
Categoric, suntem rău plasați pe hartă.
Décidément, nous sommes mal placés.
Nu insusiri intelectuale sau virtuti speciale determina locul pe care-l ocupa diferitele popoare in mersul culturii umane, ci dezvoltarea economica respectiva.
În principiu, am certitudinea invincibilităţii poporului român; şi că, aşa cum a ieşit din impas cu Ceauşescu, va ieşi din orice impas. Aşa cum a făcut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomană, austriacă şi rusă, şi a făcut unitatea înaintea Unităţii Italiei... E atât de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuţile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinţei mele că poporul român nu poate fi înfrânt.
Când un om începe să-și construiască o casă, începe cu plantarea unei sălcii, cu alte cuvinte, face o minune: pune un băț în pământ care apoi devine un copac minunat.
(Izvor, țara sălciilor)
© CCC
Ca şi Virginia, Irlanda de azi, cu mireasma de secol XVIII ce pluteşte încă peste casele ei de ţară, castele, ferme uriaşe ori conace «georgiene», ospitalitatea generoasă a locuitorilor ei, un anume dispreț pentru ordine şi o privire prea pedantă a clipei şi a exigențelor ei, îmi aminteşte de Moldova copilăriei mele unde, ca şi aici, timpul nu conta, unde vecinii de moşie se vizitau ca să pălăvrăgească, să bârfească ore şi zile în şir.
(Curcubeie, vol. II)
Nationalitatea trebuie sa fie simtita cu inima si nu vorbita numai cu gura. Ceea ce se simte si se respecta adanc se pronunta arareori.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.