Citate de Emil Cioran

Melancolia-i o virtute la femei si un pacat la barbati.

Acela care nu se iubeste pe sine insusi nu stapaneste nimic pe lumea asta. ("Caiete")

N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăznit să le mărturisim nimănui.

Un om inteligent are o minte activă. Un om înțelept are și o inimă în lucrare. În fine, un sfânt are și un trup pe potrivă.

Ceea ce ne deosebeste de predecesorii nostri este lipsa de respect fata de mister. Noi chiar l-am rebotezat; astfel s-a nascut absurdul. © CCC

Parfumul e istoria unei flori.

Existenta omului e aventura cea mai de seama si cea mai ciudata din cate a cunoscut natura.

Zambetul e incompatibil cu legea cauzalitatii: atata fascinatie de inutilitate emana el.

Categoric, suntem rău plasați pe hartă. Décidément, nous sommes mal placés.

Nu adori femeia, ci ceea ce esti prin ea. Un cult necesar pentru a evita narcisismul.

Fiecare se agata cum poate de steaua lui norocoasa.

Oare de ce gandind iti pierzi mai intai inima si numai apoi mintea? (Amurgul gandurilor)

Adevarul este o eroare exilata in eternitate.

Urăsc înțelepții pentru că sunt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc mult mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la plăcere, cât și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu cunoaște frica de moarte, precum nu cunoaște avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibreazã, este rece și înghețat. De aceea vorbește în maxime și dă sfaturi. Alura lui de transcendență și superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroică. Înțeleptul nu trăiește nimic și nu simte nimic, nu dorește și nu așteaptã nimic (...). Existența de înțelept este sterilă și goală, fiindcă este complet lipsită de elemente contradictorii, de antinomii și deznădejdi, fiindcă nu cunoaște tragismul marilor pasiuni. Sunt infinit mai fecunde acele existențe care, trăgând toate consecințele, nu încetează de a se contrazice, nu încetează a fi devorate de contradicții organice și insurmontabile. Resemnarea înțeleptului răsare dintr-un gol interior, iar nu dintr-un foc lăuntric. Prefer să mor de un foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului. (Pe culmile disperării)

De n-ai regretat niciodata ca n-ai aripi pentru a nu pangari natura cu pasii cruzi ai omului, n-ai iubit niciodata acest pamant.

Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute. (Caiete)

De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica.

Tot ce nu-i uitare ne uzeaza substanta; remuscarea este la antipodul uitarii.

Nu toti oamenii au pierdut naivitatea; de aceea nu toti oamenii sunt nefericiti.

Accept sa fiu ultimul om, daca a fi om inseamna sa semeni cu ceilalti. ("Caiete")