Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Cella Delavrancea


Cella Delavrancea, Maria Cella Delavrancea-Lahovary, 15 dec. 1887 – 9 aug. 1991, născută la Bucureşti, pianistă și prozatoare română. A trăit 104 ani.

A fost fiica cea mai mare a scriitorului, avocatului de renume şi fostului primar al Capitalei, Barbu-Ştefănescu Delavrancea (1858-1918) şi a Mariei Lupaşcu, licenţiată în filosofie şi matematică, profesoară de liceu şi, în acelaşi timp, o admirabilă pianistă. Surorile ei erau Margareta (Bebe, profesoară, 1888–1937), Niculina (Pica, pictoriţă) şi Henrieta (Riri, arhitectă, 1894–1987).

Cella Delavrancea a manifestat un talent precoce fiind înzestrată cu o rară sensibilitate pentru muzică. A concertat de la o vârstă fragedă, fiind cunoscută ca o bună pianistă încă de la opt ani. A beneficiat de o educaţie şi instrucţie deosebită în familie, cunoscând la perfecţie limbile franceză şi germană. A crescut practic în familia lui I.L. Caragiale, prieten al tatălui său, alături de fiii și fiica acestuia,  evocându-l mai târziu, în cărțile sale cu caracter memorialistic.

După studii de muzică în familie, a început Conservatorul la Bucureşti, ca un copil-minune, iar la 15 ani a plecat la Paris pentru a-şi desăvârşi arta interpretativă.

A concertat în toată Europa, bucurându-se de o binemeritată celebritate, talentul ei fiind recunoscut şi de către George Enescu, cu care a avut privilegiul să apară în duo pe podium.

A fost profesoară de pian la liceu în Bucureşti, din 1950 până în 1954. Dan Grigore şi Radu Lupu i-au fost elevi. Din 1954 a predat pianul la Conservatorul din Bucureşti.

A fost una din prietenele intime ale reginei Maria a României şi a rămas cunoscută şi datorită relaţiei romantice avută cu profesorul Nae Ionescu.

A fost căsătorită de trei ori, cu politicianul și diplomatul român, ambasador al României la Londra în perioada 1938 – 1940, Tilea, cu bancherul, economistul și finanțistul  român Aristide Blank şi cu diplomatul Filip Lahovary. Însă marea dragoste a Cellei a fost profesorul şi filosoful Nae Ionescu, cu care a avut o relaţie începută în timpul ultimei căsnicii, cea cu Philippe Lahovary.

A scris şi literatură, debutând în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi, în 1929.

Autoarea, pentru care literatura a însemnat întotdeauna un violon d’Ingres, îşi va relua colaborarea în presă abia în 1935, publicând critică muzicală şi note de expoziţie în Le Moment, Muzică şi poezie, Cuvântul (a făcut vâlvă în epocă relaţia ei cu Nae Ionescu), Curentul etc., iar după 1947, în principalele reviste ale vremii: Contemporanul, Gazeta literară, Secolul 20 etc.

A debutat editorial în 1946, în urma unui concurs al Editurii Cultura Naţională, cu volumul de nuvele Vraja, primit cu elogii de către Vladimir Streinu, Perpessicius şi Şerban Cioculescu.

Arpegii în ton major (1970) şi Mozaic în timp (1973) cuprind articole, cronici dramatice, plastice şi muzicale publicate în perioada 1935-1970 în presa din capitală, cel de al doilea volum incluzând şi o secţiune de note de călătorie şi de amintiri despre Barbu Ștefănescu Delavrancea, I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale şi Al. Vlahuţă.

Romanul de dragoste O vară ciudată (1975)a  întregit arta unei prozatoare suave, care cultivă o atmosferă de înaltă spiritualitate, prelungită în inefabil şi muzical, tulburată pe alocuri de discrete furtuni lăuntrice.

În decembrie 1977, Cella Delavrancea a fost sărbătorită de Uniunea Scriitorilor cu prilejul împlinirii onorabilei vârste de 90 ani.

Cărţile de după 1980 au apărut prin devotamentul de editor al lui Valeriu Râpeanu: masivul volum Scrieri (1982) antologhează, cu aparatul ştiinţific de rigoare, întreaga operă de până atunci, completată cu Trepte muzicale (1984), care grupează o serie de texte radiofonice din perioada 1942-1944, şi cu volumul memorialistic indirect Dintr-un secol de viaţă (1987), vestigiul memorabil al unei vieţi de o lungime incredibilă.

Opere principale:

Arpegii în ton major, 1970; Mozaic în timp. Impresii. Călătorii. Portrete. Amintiri, 1973; Vraja, nuvele, 1946, alte edituri 1967; 1973; O vară ciudată, roman, 1975; Scrieri, 1982; Trepte muzicale, 1984; Dintr-un secol de viaţă, ediție îngrijită, studiu introductiv, note de Valeriu Râpeanu , 1987, ediția a II-a, 1989; Scrisori către Filip Lahovary, ediție bilingvă, 1998.

Citate asemanatoare

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.