Pe atunci Bucureştii era oraşul salcâmilor. Vegheau copaci bătrâni la fiecare poartă, legănând în aroma lor de primăvară casele joase. Curţile erau mari, grădinile răcoreau sfârşitul zilei, sub bolta de viţă se prelungea târziu taifasul, la lumina rotundă a felinarului de masă. Birjele cadenţau întunericul transparent al nopţilor negrăbite. Timp lent şi prielnic discuţiilor. Mahalalele se cunoşteau între ele, de la cele din centru până la periferie, unde ţâşneau ştrengarii ca ţânţarii, din gropile străzilor nepavate. Politica lega şi dezlega încrederea, dragostea se învârtea în ritmul valsului, frământările mărunte se amplificau prin convingere, gândurile, gesturile se cântăreau pe orizontul mândriei civice. Capitala României păstra în toată pulsaţia sa de inteligenţă cercetătoare o bunăvoinţă şi o sociabilitate de oraş provincial, cu strigătele oltenilor, purtând în pas de buestru coşurile pline cu legume şi fructe.
(Despre Bucureștiul copilăriei sale)
Muzica exploreaza tacerea umana.
E de o frumusețe care depășește noțiunea frumosului.
Metafora Cellei Delavrancea despre frumoasa egipteancă Nimet Eloui Bey, iubita lui Rainer Maria Rilke.
Muzica le da inimilor noastre un suflet si gandirii, aripi.
(Muzica)
© CCC
Niciodata pasiunea, oricat de violenta ar fi, nu trebuie sa ajunga pana la punctul in care sa exprime dezgust; si muzica, chiar in situatia celei mai mari spaime, nu trebuie sa cauzeze durere auzului, ci trebuie sa-l dezmierde si sa-l farmece, numai astfel va ramane muzica.
Muzica este o revelatie mai inalta decat toata intelepciunea si filosofia.
Am fost în repetate rânduri în străinătate, am întâlnit oameni din multe țări, am discutat cu cei mai mari compozitori, critici muzicali, interpreți, am participat la discuții despre problemele artei muzicale moderne. Într-un schimb direct de experiențe s-au dezvăluit interese reciproce, dorința sinceră de a privi adânc în rădăcinile creativității moderne, de a afla motivele interioare care generează aceste sau acele fenomene de artă în țara noastră și în întreaga lume...
© CCC
Lipatti a fost pianistul cel mai pur dintre cei cu care am lucrat. Nu cred că a existat sau că va mai exista vreodată un pianist ca el. Nu poți spera să-l înțelegi decât de la înălțimea calităților sale de om și de muzician. Lipatti era un om bun în cel mai înalt sens al cuvântului. O natură deosebită, sensibilă, de o mare delicatețe sufletească și cu un spirit aristocrat.
Muzica este mediatorul intre viata spirituala si cea corporala.
Dintre toate tipurile de zgomote, muzica este cel mai puţin neplăcut.
Nimic nu poate fi mai bine transpus pe muzica decat lucrurile lipsite de sens.
Caut sunetele care se iubesc.
Întotdeauna cer scenariul mai întâi. Am nevoie de el pentru a asimila povestea. De acolo încep să mă gândesc.
© CCC
Fără muzică, viața ar fi o greșeală.
(Amurgl idolilor, 1888)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.