Muzica poate fi o cale de autocunoaştere. Ea cere răbdare, o simfonie nu se înţelege din prima, dar până la urmă e o formă de iniţiere. Pui un disc şi dintr-o dată te simţi mai puţin singur, muzica te poartă şi te invită să priveşti înlăuntrul tău. Şi ce găseşti acolo? Melancoliile lui Chopin, frământările lui Beethoven, transparenţa lui Mozart, gravitatea lui Bach, care scot la suprafaţă propriile tale angoase, spaime, nelinişti, bucurii. Retrăindu-le, te cureţi, te linişteşti şi te echilibrezi.
Muzica este un experiment, nu o știință.
© CCC
Muzica le da inimilor noastre un suflet si gandirii, aripi.
(Muzica)
© CCC
Un decor, răvășit de ceață și nori, în care pot vedea ruine de biserici vechi, precum și de temple grecești – acesta este Brahms.
© CCC
Mă întâlnesc cu Casals, cântă mai bine ca niciodată, ieri o serată muzicală intimă s-a terminat la 3 dimineața.
(Clara Haskil, 1949)
[Pablo Casals, 29 dec. 1876 - 22 oct. 1973, renumit violoncelist și dirijor spaniol de etnie catalană. A făcut numeroase înregistrări ca solist și dirijor, fiind memorabile între altele cele din 1936-1939 ale suitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach.]
Este complet demotivant să creezi un album când știi că nimeni nu îl va asculta.
(Le Figaro, 22 iulie 2015)
© CCC
Eu nu îl concep pe Mozart, îl cânt numai așa cum este scris în partitură!
…Muzica este poate ultimul cuvant al artei, dupa cum moartea este ultimul cuvant al vietii.
Lipatti a fost pianistul cel mai pur dintre cei cu care am lucrat. Nu cred că a existat sau că va mai exista vreodată un pianist ca el. Nu poți spera să-l înțelegi decât de la înălțimea calităților sale de om și de muzician. Lipatti era un om bun în cel mai înalt sens al cuvântului. O natură deosebită, sensibilă, de o mare delicatețe sufletească și cu un spirit aristocrat.
Am fost în repetate rânduri în străinătate, am întâlnit oameni din multe țări, am discutat cu cei mai mari compozitori, critici muzicali, interpreți, am participat la discuții despre problemele artei muzicale moderne. Într-un schimb direct de experiențe s-au dezvăluit interese reciproce, dorința sinceră de a privi adânc în rădăcinile creativității moderne, de a afla motivele interioare care generează aceste sau acele fenomene de artă în țara noastră și în întreaga lume...
© CCC
Îmi place să simt și să înțeleg mulțumirea oamenilor cu ceea ce am făcut.
© CCC
În primul rând, nu voiam să merg în Statele Unite. Am cerut să mi se arate filmul în Franța, nici măcar la Paris, ci pe Coasta de Azur, pentru că era perioada mea de concediu și voiam să-l petrec cu copiii mei... Probabil că și-au spus: “tipul ăsta este complet nebun!”
© CCC
Când nu compun, mă gândesc la acest lucru...
© CCC
Eram pasionat de jazz. Nu de jazz tradițional, ci mai ales de cel în genul lui Charlie Parker, Dizzie Gillespie, Miles Davis... Jazz melodic, cu o mulțime de fraze muzicale frumoase.
© CCC
Pentru că nu voiam să merg în Statele Unite – întotdeauna mi-a fost frică să zbor – producția a cerut unui alt compozitor să facă muzica pentru Love Story. Rezultatul nefiind satisfăcător, au revenit cu cererea la mine.
© CCC
De ce dintr-o dată toată lumea vrea să mă audă? Nu cred că interpretez altfel decât înainte.
© CCC
După ce guvernul francez a numit-o Cavaler al Legiunii de Onoare, Clara Haskil întreba, uimită de toată atenția, de ce toată lumea dorește să o asculte știind că interpretează la fel ca înainte.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.