Citate de Francis Lai

Ma credeti ca ma gandesc la o vioara sacra, cand Spiritul imi vorbeste, si ca eu scriu ceea ce el imi dicteaza?

Nu zeii au facut muzica, ci muzica a facut zeii.

Muzica a fost refugiul meu. Ma puteam strecura in spatiul dintre note si sa intorc spatele singuratatii. © CCC

Muzica este graiul sufletului. Ea starneste in noi, nu instinctele, ci gandurile cele mai profunde.

Când nu compun, mă gândesc la acest lucru... © CCC

Muzica poate fi o cale de autocunoaştere. Ea cere răbdare, o simfonie nu se înţelege din prima, dar până la urmă e o formă de iniţiere. Pui un disc şi dintr-o dată te simţi mai puţin singur, muzica te poartă şi te invită să priveşti înlăuntrul tău. Şi ce găseşti acolo? Melancoliile lui Chopin, frământările lui Beethoven, transparenţa lui Mozart, gravitatea lui Bach, care scot la suprafaţă propriile tale angoase, spaime, nelinişti, bucurii. Retrăindu-le, te cureţi, te linişteşti şi te echilibrezi.

Pentru a fi compozitor, trebuie să ai o flacără în abdomen, o flacără în creier, dar cel mai important, un stomac de fier. © CCC

În primul rând, nu voiam să merg în Statele Unite. Am cerut să mi se arate filmul în Franța, nici măcar la Paris, ci pe Coasta de Azur, pentru că era perioada mea de concediu și voiam să-l petrec cu copiii mei... Probabil că și-au spus: “tipul ăsta este complet nebun!” © CCC

La Bach, Beethoven și Wagner admirăm în special profunzimea și energia minții omenești; la Mozart, instinctul divin. © CCC

Mă întâlnesc cu Casals, cântă mai bine ca niciodată, ieri o serată muzicală intimă s-a terminat la 3 dimineața. (Clara Haskil, 1949) [Pablo Casals, 29 dec. 1876 - 22 oct. 1973, renumit violoncelist și dirijor spaniol de etnie catalană. A făcut numeroase înregistrări ca solist și dirijor, fiind memorabile între altele cele din 1936-1939 ale suitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach.]

De ce dintr-o dată toată lumea vrea să mă audă? Nu cred că interpretez altfel decât înainte. © CCC După ce guvernul francez a numit-o Cavaler al Legiunii de Onoare, Clara Haskil întreba, uimită de toată atenția, de ce toată lumea dorește să o asculte știind că interpretează la fel ca înainte.

Eu nu îl concep pe Mozart, îl cânt numai așa cum este scris în partitură!

Întotdeauna cer scenariul mai întâi. Am nevoie de el pentru a asimila povestea. De acolo încep să mă gândesc. © CCC

Muzica este stenografia sentimentelor.

O interpretă, care deja nu scrie cuvintele și muzica, dacă, în plus, fură cântecele altora, dacă nu creează cântecul, nu este de mare interes. © CCC

Am fost în repetate rânduri în străinătate, am întâlnit oameni din multe țări, am discutat cu cei mai mari compozitori, critici muzicali, interpreți, am participat la discuții despre problemele artei muzicale moderne. Într-un schimb direct de experiențe s-au dezvăluit interese reciproce, dorința sinceră de a privi adânc în rădăcinile creativității moderne, de a afla motivele interioare care generează aceste sau acele fenomene de artă în țara noastră și în întreaga lume... © CCC

Lipatti a fost pianistul cel mai pur dintre cei cu care am lucrat. Nu cred că a existat sau că va mai exista vreodată un pianist ca el. Nu poți spera să-l înțelegi decât de la înălțimea calităților sale de om și de muzician. Lipatti era un om bun în cel mai înalt sens al cuvântului. O natură deosebită, sensibilă, de o mare delicatețe sufletească și cu un spirit aristocrat.

Niciodata pasiunea, oricat de violenta ar fi, nu trebuie sa ajunga pana la punctul in care sa exprime dezgust; si muzica, chiar in situatia celei mai mari spaime, nu trebuie sa cauzeze durere auzului, ci trebuie sa-l dezmierde si sa-l farmece, numai astfel va ramane muzica.

Dintre toate artele, muzica are cea mai profunda influenta asupra sufletului.

Din nou tânguirea flautului, Izvoarele răcoroase care murmură... O adiere de aur și muzică Coboară din cer: hai să tăcem. (Serenadă) © CCC