Citate de Francis Lai

Muzica este un raspuns caruia nu i s-a pus nici o intrebare.

Muzica este stenografia sentimentelor.

La Bach, Beethoven și Wagner admirăm în special profunzimea și energia minții omenești; la Mozart, instinctul divin. © CCC

Muzica este un experiment, nu o știință. © CCC

In muzica e ceva care ne minuneaza; as putea spune chiar ca este o minune. Muzica se afla intre idee si intruchipare; ca mijlocitoare nebuloasa ea se plaseaza intre spirit si materie; e inrudita cu amandoua si totusi difera de ele; e spirit, dar un spirit care are nevoie de masura timpului; e materie, dar o materie care se poate lipsi de spatiu.

Nu zeii au facut muzica, ci muzica a facut zeii.

Nu trăia pentru prezent. Explora veşnicia armoniei. Ca să lege în acest cult al frumosului ţara lui întreagă, a cutreierat-o în lung şi-n lat, a cântat în toate orăşelele, unde nu răsunase vreodată muzica clasică. Aceeaşi osteneală îşi dădea la Mizil, ca şi la Paris sau Londra. (Dintr-un secol de viaţă, Despre George Enescu)

Cred că trebuie să memorezi primele note ale unei compoziţii. După aceea, desigur, trebuie să mergi mai adânc, să încerci să te reînnoiești, să nu iei lucrurile ușor și să nu cazi în capcana de a te autoplagia... © CCC

Muzica poate fi o cale de autocunoaştere. Ea cere răbdare, o simfonie nu se înţelege din prima, dar până la urmă e o formă de iniţiere. Pui un disc şi dintr-o dată te simţi mai puţin singur, muzica te poartă şi te invită să priveşti înlăuntrul tău. Şi ce găseşti acolo? Melancoliile lui Chopin, frământările lui Beethoven, transparenţa lui Mozart, gravitatea lui Bach, care scot la suprafaţă propriile tale angoase, spaime, nelinişti, bucurii. Retrăindu-le, te cureţi, te linişteşti şi te echilibrezi.

Muzica a fost refugiul meu. Ma puteam strecura in spatiul dintre note si sa intorc spatele singuratatii. © CCC

Întotdeauna am fost ataşat de scrierea melodiilor şi cred că atunci când ai găsit o melodie care rezistă, poţi să o schimbi în alte direcţii, să o adaptezi la muzică clasică sau jazz... O fac adesea. © CCC

Ma credeti ca ma gandesc la o vioara sacra, cand Spiritul imi vorbeste, si ca eu scriu ceea ce el imi dicteaza?

Treci, cateodata, printr-o strada linistita, doborata de zaduful verii, ti-e gandul uscat ca pamantul pe care calci si, deodata, auzi de undeva un acord. Se canta intr-o casa. Te opresti si asculti. Sufletul ti se deschide larg, zambind fara sa vrea si primeste racoreala intamplatoare. Mergi inainte, de-acum poate sa fie cald, sa te latre cainii, sa arda pavajul, din unduioasa apa a muzicii a ramas o spuma subtire, fragila, o danteluta care-ti infasoara sufletul in parfumuri, ceva care aduce cu aerul sarat al marii, cu aerul dulce al gradinilor si cu cel iute al muntelui, cu mirosul tuturor florilor pomilor, cu mirosul primaverii. In viata, lunga sau scurta cum o fi ea, ai simtit pe rand toate acestea, fara sa stii ca le pastrezi in tine. (Însemnările mele)

Mă întâlnesc cu Casals, cântă mai bine ca niciodată, ieri o serată muzicală intimă s-a terminat la 3 dimineața. (Clara Haskil, 1949) [Pablo Casals, 29 dec. 1876 - 22 oct. 1973, renumit violoncelist și dirijor spaniol de etnie catalană. A făcut numeroase înregistrări ca solist și dirijor, fiind memorabile între altele cele din 1936-1939 ale suitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach.]

Pentru a va oferi placerea muzicii, imi voi sacrifica bucuros fericirea, sanatatea, viata. (Scrisoare către tatăl său - 19 mai 1781) © CCC

În primul rând, nu voiam să merg în Statele Unite. Am cerut să mi se arate filmul în Franța, nici măcar la Paris, ci pe Coasta de Azur, pentru că era perioada mea de concediu și voiam să-l petrec cu copiii mei... Probabil că și-au spus: “tipul ăsta este complet nebun!” © CCC

Fără muzică, viața ar fi o greșeală. (Amurgl idolilor, 1888)

Cand il ascult pe Beethoven, imi spun ca omul este mai mare decat zeii. Cand il ascult pe Mozart, imi spun ca zeii umanizati sunt mai mari decat omul. Iar cand il ascult pe Bach, imi spun: zeii si nimic mai mult!

Domeniul muzicii e cel al emoţiilor sufleteşti. Scopul muzicii este acela de a insufla aceste emoţii, ea însăşi, inspirându-se din ele.

Chiar îmi place latura intimă a cântăreţilor. Cu Piaf, era o putere a vocii care ieşea din comun. Piaf era unică. Dar ceea ce îmi place mai presus de toate este personalitatea timbrului vocii. Dacă auzi trei note de la Jacqueline Dulac, ştii că e ea şi nimeni altcineva! La fel şi la Marie Laforêt, Françoise Hardy sau Nicole Croisille. Sunt multe voci frumoase în cântec, cu registre fabuloase, dar sunt prea impersonale, nu știi întotdeauna cine cântă... © CCC