Treci, cateodata, printr-o strada linistita, doborata de zaduful verii, ti-e gandul uscat ca pamantul pe care calci si, deodata, auzi de undeva un acord. Se canta intr-o casa. Te opresti si asculti. Sufletul ti se deschide larg, zambind fara sa vrea si primeste racoreala intamplatoare. Mergi inainte, de-acum poate sa fie cald, sa te latre cainii, sa arda pavajul, din unduioasa apa a muzicii a ramas o spuma subtire, fragila, o danteluta care-ti infasoara sufletul in parfumuri, ceva care aduce cu aerul sarat al marii, cu aerul dulce al gradinilor si cu cel iute al muntelui, cu mirosul tuturor florilor pomilor, cu mirosul primaverii. In viata, lunga sau scurta cum o fi ea, ai simtit pe rand toate acestea, fara sa stii ca le pastrezi in tine.
(Însemnările mele)
Mă întâlnesc cu Casals, cântă mai bine ca niciodată, ieri o serată muzicală intimă s-a terminat la 3 dimineața.
(Clara Haskil, 1949)
[Pablo Casals, 29 dec. 1876 - 22 oct. 1973, renumit violoncelist și dirijor spaniol de etnie catalană. A făcut numeroase înregistrări ca solist și dirijor, fiind memorabile între altele cele din 1936-1939 ale suitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach.]
Muzica este un experiment, nu o știință.
© CCC
Întotdeauna cer scenariul mai întâi. Am nevoie de el pentru a asimila povestea. De acolo încep să mă gândesc.
© CCC
Trebuie sa exprim tot ce am in suflet; acesta este motivul pentru care compun.
Muzica si poezia sunt o rugaciune.
Muzica are nevoie de spațiu pentru a respira.
© CCC
Îmi place să simt și să înțeleg mulțumirea oamenilor cu ceea ce am făcut.
© CCC
Niciodata pasiunea, oricat de violenta ar fi, nu trebuie sa ajunga pana la punctul in care sa exprime dezgust; si muzica, chiar in situatia celei mai mari spaime, nu trebuie sa cauzeze durere auzului, ci trebuie sa-l dezmierde si sa-l farmece, numai astfel va ramane muzica.
Muzica exploreaza tacerea umana.
Libertatea si progresul constitute nu numai telul artei, dar si al intregii vieti.
La Bach, Beethoven și Wagner admirăm în special profunzimea și energia minții omenești; la Mozart, instinctul divin.
© CCC
Cand il ascult pe Beethoven, imi spun ca omul este mai mare decat zeii. Cand il ascult pe Mozart, imi spun ca zeii umanizati sunt mai mari decat omul. Iar cand il ascult pe Bach, imi spun: zeii si nimic mai mult!
Îmi place să zâmbesc atunci când aud că oamenii mă apreciază. E şi zâmbetul un fel de muzică.
Din nou tânguirea flautului,
Izvoarele răcoroase care murmură...
O adiere de aur și muzică
Coboară din cer: hai să tăcem.
(Serenadă)
© CCC