Ai dreptate, cuvintele lipsesc, inima e plină, vorbele sunt goale, cum putem spune că iubim? Cum să-ţi exprimi iubirea ? Cum aş putea să-i spun asta unei femei ca tine? Cu ce cuvinte să descriu acest amestec de tandreţe, respect, apreciere, admiraţie, devotament şi adoraţie pe care un suflet ca al tău îl naşte într-o inimă ca a mea? Renunţ. Limbajul omenesc nu este făcut pentru a exprima infinitul şi mă mulțumesc doar să îţi spun că te iubesc!
(Scrisoare către Léonie d’Aunet)
© CCC
Spune-mi cu ce cuvinte să te satur de cuvinte.
Este posibil sa purtam in noi, ascunse, ingropate, unele metafore primordiale, si orice cautare verbala sa nu aiba alt scop decat sa descifreze aceste imagini anterioare.
(Tratatul anotimpurilor)
© CCC
Destinul nostru atarna de un gest, de un cuvant; la inceput cel mai mic efort este de ajuns sa il tina in loc, apoi trebuie sa pui in miscare un mecanism intreg.
Trebuie sa ascunzi totdeauna ce simti, ca sa pastrezi ce iubesti?
E in zadar sa vorbesti celui ce nu vrea sa te asculte.
Banuielile cuibarite in sufletul cuiva, asezate in sir ca minele una dupa alta, nimicesc iubirea prin explozii succesive.
(Climate)
Nu exista cuvinte, chiar si printre cele pe care le folosim in mod obisnuit, a caror acceptie sa nu depaseasca cu mai mult sau mai putin limitele experientei noastre personale. Un termen exprima nu de putine ori lucruri pe care nu le-am perceput niciodata, experiente pe care nu le-am facut sau la care nu am fost niciodata martori. Chiar si atunci cand cunoastem unele dintre obiectele la care se refera, ele nu ilustreaza decat in calitate de exemple particulare, care, prin ele insele, nu ar fi niciodata suficiente pentru a o constitui. Cuvantul condenseaza prin urmare o intreaga stiinta la care nu am colaborat, o stiinta mai mult decat individuala.
Vorbele sunt un prost inlocuitor al faptelor, si pana acum ne-am folosit doar de vorbe. Daca e sa devenim o natiune mare, trebuie nu doar sa vorbim; trebuie sa si actionam maret.
Sit venia verbo.
Sa fie cu iertare pentru cuvantul spus.