Citate de Antoine de Saint-Exupéry

Isi formeaza o parere deplorabila asupra culturii cel ce-si inchipuie ca ea se cladeste pe memoria formulelor. Un elev prost al cursului de specialitate stie mai mult de­spre natura si despre legi decat stiau Descartes sau Pascal. Dar este el oare capabil de aceleasi demersuri spirituale?

Adevarul este ceea ce simplifica lumea, nu ceea ce creeaza haosul.

Iubesti pentru ca iubesti. Nu exista ratiune pentru a iubi.

Marturia este precum o sageata trasa dintr-un arc; forta ei depinde de puterea mainii care o actioneaza. Dar argumentul este precum o sageata dintr-o arbaleta, care are aceeasi forta daca este actionata de un copil sau un om mare.

Copiii se cuvine sa fie ingaduitori cu oamenii mari. (Micul print)

Intai trebuie sa cruti doua-trei omizi, daca vrei sa cunosti fluturii.

A oferi cultura inseamna a oferi setea. Restul va fi o consecinta.

Razboiul!...Pentru ce ne uram? Purtati de aceeasi planeta, echipaj al aceleiasi nave, noi suntem solidari. Si daca, pentru a participa astfel la noi sinteze, e bine ca marile civilizatii se infrunta unele pe altele, e monstruos ca se sfasie reciproc…Caci pentru a ne elibera e de ajuns sa devenim constienti de scopul care ne apropie pe unii de altii, cautandu-l impreuna acolo unde el ne uneste pe toti.

Omul se descopera pe el insusi cand se masoara cu obstacolul.

Adevaratele miracole nu sunt zgomotoase. © CCC

Trebuie sa faci deosebire intre sacrificiul din dragoste, care este nobil si sinuciderea din disperare, care este josnica sau vulgara... Onoarea straluceste nu in sinucidere, ci in sacrificiu.

Ar fi trebuit să nu o ascult, îmi mărturisi el într-o zi, nu trebuie niciodată să asculţi florile. Trebuie să le priveşti şi să le miroşi. A mea parfuma planeta, dar eu nu ştiam să mă bucur de asta. Nu am ştiut să înţeleg nimic atunci! Ar fi trebuit să o judec după fapte şi nu după cuvinte. Ea mă parfuma şi mă bucura. Nu ar fi trebuit deloc să plec! Ar fi trebuit să ghicesc afecţiunea ei de dincolo de vorbele ei mari, orgolioase. Florile sunt atît de contradictorii! Dar eram prea tînăr ca să ştiu să iubesc. (Micul Prinț)

Am aflat destul de repede o seamă de lucruri despre această floare. Pe planeta micului prinţ fuseseră întotdeauna flori foarte simple, împodobite cu un singur rînd de petale, aflate pretutindeni şi care nu deranjau pe nimeni. Ele apăreau într-o dimineaţă în iarbă şi seara dispăreau. Dar aceea germinase într-o bună zi dintr-un grăunte adus nu se ştie de unde, iar micul prinţ supraveghease cu foarte mare atenţie acea tulpiniţă care nu semăna cu celelalte. Putea să fie o nouă specie de baobab. Dar arbustul încetă curînd să crească şi începu să pregătească o floare. Micul prinţ văzu ceva ca un bumb mare şi simţi că ceva miraculos avea să îşi facă apariţia; floarea însă, la adăpostul bumbului verde, nu îşi mai termina pregătirile pentru a-şi etala frumuseţea. Ea îşi alegea cu grijă culorile. Se îmbrăca încet, îşi potrivea una cîte una petalele. Nu vroia să apară şifonată ca macul. Ea nu vroia să apară decît în deplinătatea şi sclipirea frumuseţii sale. Da! Era cochetă! Toaleta sa misterioasă dură multe zile. Dar într-o bună dimineaţă, exact odată cu răsăritul soarelui, se arătă. (Micul Prinț)

Odata prinsi intr-o primejdie, oamenii nu se mai tem de ea. Numai necunoscutul inspaimanta. Dar pentru oricine il infrunta, el inceteaza de a mai fi necunoscut.

Obiectul nu are sens decat daca te inalta, iar tu te inalti prin cucerirea, nu prin posedarea lui.

Adevarul, pentru om, este ceea ce face din el un Om... ca sa intelegeti omul si trebuintele sale, ca sa-l cunoasteti in ceea ce are el esential, nu trebuie sa opuneti una alteia evidenta adevarurilor voastre... Pentru a incerca sa scoti in evidenta acest esential, trebuie sa uiti o clipa disensiunile, care, o data admise, atrag dupa ele un intreg coran de adevaruri de nezdruncinat, cu tot fanatismul care decurge din ele. Dar adevarul, intelegeti, este ceea ce simplifica lumea, iar nu ceea ce creeaza haosul. Adevarul nu este ceea ce se demonstreaza, este ceea ce simplifica.

In zambet ne intalnim pe deasupra graiurilor, a castelor, a partidelor.

Cele mai convingătoare argumente pe care trebuie să le avem în vedere mereu să fie acestea două: primul constă în faptul că lucrurile însele nu atrag sufletul, ele se găsesc în afara lui, iar înclinaţiile noastre se petrec exclusiv din pricina închipuirii noastre lăuntrice. Iar al doilea e acela că tot ceea ce vezi se schimbă atât de repede, încât încetează pe loc să existe. La câte schimbări nu eşti tu însuţi martor - să te gândeşti în permanenţă la asta. Lumea e schimbare, viaţa e senzaţie.

În viață, nu există soluții. Există forțe active: ele trebuie create și soluțiile se vor ivi în mod firesc. (Zbor de noapte)

Oamenii mari nu pricep niciodata nimic si este obositor pentru copii sa le dea intruna explicatii.