Ești tânăr să vorbești despre moarte, spuse împăratul, uitându-se la bufon. Învață mai degrabă să trăiești, să te bucuri de darurile oferite de un zeu atât de risipitor și necunoscut: căldura soarelui, răcoarea mării la amiază, mirosul pădurii seara, caii galopând peste câmpie. Ești bogat pentru că ești în viață. Chiar și nefericirea este încă viață. Învață să iubești și să te bucuri și, de asemenea, învață să suferi. Și, când va veni timpul, vei învăța să mori.
(Gloria imperiului: un roman, o istorie)
© CCC
Toata lumea se plange ca viata este scurta si ca timpul fuge repede, iar cei mai multi dintre oameni nu stiu ce sa faca cu timpul, nici cu viata.
Omule, traieste in fiecare zi ca si cum ar fi cea din urma din viata ta, si totusi, ca si cum ai mai avea cincizeci de ani de trait.
Inainte de orice, dragostea este ascultare in tacere. A iubi inseamna a contempla [...]. Va veni ora cand nu vei mai cere nimic. Nici buzele, nici zambetul, nici bratul dragastos, nici rasuflarea prezentei sale. Iti va fi de-ajuns ca ea doar sa existe.
O singură şi aceeaşi reflexie dezgustă şi mângâie în mod alternativ orice inimă delicată de lucrurile din această lume: faptul că nu trăim mult.
In moartea unui om moare o lume necunoscuta.
Adevaratele miracole nu sunt zgomotoase.
© CCC
Doar simplul fapt că trăiești până la moarte reprezintă o muncă istovitoare.
Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar vorbind cu blandete, si tinand in mana un ciomag, veti ajunge departe.