Emily Dickinson

Emily Elizabeth Dickinson, 10 dec. 1830 – 15 mai 1886, poetă americană. A trăit 56 de ani.

Emily Dickinson s-a născut în micul orășel Amherst, Massachusetts, în nord-estul Statelor Unite, Mecca Puritanismului, într-o familie bogată, cu legături comunitare puternice, fiind nepoata cofondatorului colegiului Amherst și fiica unui respectat avocat și membru al Congresului. Crescută în această tradiție, ea s-a opus acestui curent de gândire, confruntându-se cu tatăl său, un politician și avocat celebru.

A studiat în tinereţe, timp de şapte ani, la Academia Amherst și apoi la Seminarul pentru Femei, Mount Holyoke, înainte de a reveni la locuința familiei sale din Amherst. Căutând să se dezvolte de una singură, și nu prin religie, își găsește refugiu în scris.

A început să scrie în anii 1850. În 1860, făcea experimente curajoase cu limbajul și prozodia, căutând cuvinte vii și exacte și o concizie epigramatică, deși folosea doar catrenul simplu și metrica imnurilor protestante. Încercând să găsească răspunsuri la întrebări universale, ea abordează adesea tema absenței. Subiectele versurilor sale, aparent simple, a caror profunzime și intensitate contrastau cu liniștea exterioara a vieții sale, au fost în special dragostea, singurătatea, moartea, nemurirea și natura. Numeroasele sale scrisori egalează artistic poemele.

Stilul său retras, plin de ironie, avea aproape ca singură audiență pe autoarea însăși. Emily Dickinson nu a avut succes decât postum. Foarte chinuită în interior, Dickinson a trebuit să suporte, de asemenea, numeroasele decese consecutive care au avut loc în familia ei: tatăl, mama, nepotul, iubitul ei.

Având un temperament introvertit și suferind de o afecțiune oculară, începând din 1864, se izolează în locuința sa. Și-a petrecut aproape întreaga viață, trăind retrasă în casa părintească din Amherst. Considerată o excentrică de persoanele din vecinătatea sa, era cunoscută pentru pasiunea pentru hainele albe si pentru reticenţa de a primi vizitatori.

Mai târziu, va refuza să-și părăsească și camera în care locuia. Astfel, începând din 1870, s-a îmbrăcat numai în alb, a refuzat să primească aproape toți vizitatorii și nu și-a mai părăsit niciodată locuința, scriind permanent. Cele mai multe dintre prieteniile sale au fost menţinute prin corespondență, relațiile sale romantice fiind, de asemenea, epistolare.

Deşi cele mai multe dintre cunoştinţele sale ar fi trebuit să ştie că Emily Dickinson scria, mărimea operei sale nu a fost cunoscută decat după moartea sa, în 1886, atunci când Lavinia, sora ei mai mică, a descoperit locul în care își ținea ascunse poemele.

Cu toate că a fost un autor prolific, doar 7 din cele 1775 de poezii ale sale au fost publicate în timpul vieții. Prima sa colecție de poeme a fost publicată în 1890, apariția acesteia fiind susținută de Thomas Wentworth Higginson şi Mabel Loomis Todd, care au modificat în mod semnificativ conţinutul. De asemenea, poemele au fost modificate și de editori pentru a se conforma normelor poetice ale epocii.

Poeziile lui Emily sunt unice pentru timpul lor, ele constau din versuri foarte scurte, nu au titluri și utilizează frecvent rime imperfecte, majuscule și o punctuație neconvențională. Multe dintre poeziile sale tratează singuratatea, moartea şi nemurirea, teme recurente și în corespondenţa cu prietenii săi.

În 1884, judecătorul Otis Lord, cu care urma să se căsătorească, a murit, iar Emily s-a cufundat într-o depresie profundă, murind doi ani mai târziu.

Prin forța novatoare a operei sale, concentrarea expresiei poetice în forme epigramatice și densitate metaforică, este o precursoare a imagismului secolului XX.

Odată cu  publicarea ediției postume a lui Thomas H. Johnson, în 1955, The Poems of Emily Dickinson (Poezii de Emily Dickinson), a apărut pentru prima dată o colecţie completă şi practic intactă a operei sale, iar reputația ei a crescut, odată cu numărul de cititori.

În pofida aprecierilor defavorabile ale criticilor şi unui mare scepticism față de performanțele sale literare, la sfârșitul secolulului al XIX-lea și la începutul secolului XX, criticii o consideră în prezent un poet american major, unul dintre primii trei poeți americani.

Opere principale:

Ediția completă a poeziilor sale a fost publicată postum, în 1955, sub titlul The Poems of Emily Dickinson (Poezii de Emily Dickinson).

***

Imagismul a fost o mişcare literară în poezia și proza anglo-americană de la începutul secolului XX (primele două decenii), bazată pe cultul exclusivist al imaginii, promovând  precizia imaginilor şi un limbaj clar, concis. Imagistii respingeau sentimentalismul și declamațiile tipice multor poeți romantici şi victorieni, sugerând mesajul prin imagini (vizuale sau auditive) și nu discursiv, comunicand prin culoare și ritm emoția directă a sensibilității scriitorului.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.