Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă,
Socoate cănile din zori - şi după
Să-mi spui cu Rouă câte-s pline,
Şi dimineaţa cât se-ntinde -
Când doarme ţesătoarea - cine
Mai ţese pânzele senine!
Şi scrie-mi câte note ai simţit
În extazul Prihorului ameţit
În ramul plin de uimire nouă -
Ţestoasa câte plimbări a făcut -
Albina câte potire a băut,
La marea Orgie cu rouă!
Bolta curcubeului de cine e dusă
Şi cine mână zarea supusă
Cu nuiele subţiri de Azur?
Degetele cui sunt stalactite -
Salbele nopţii de cine-s socotite
De nu s-a pierdut vreuna-mprejur?
Şi cine a clădit Căscioara Albă, cine
A zăvorât ferestrele atât de bine
Ca spiritu-mi să nu pătrundă în larg?
Cine-ntr-o zi de gală anume
Îmi va deschide dincolo de lume
Şi voi lăsa zorzoanele în prag?
(traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu)
Cu cat se merge mai departe, cu atat se invata mai putin.
© CCC
What we have to learn to do, we learn by doing.
Ceea ce trebuie să învăţăm să facem, învaţăm făcând.
Aristotle
Invatat este acela care stie sa recunoasca ceea ce nu stie si care nu vorbeste decat despre ceea ce stie.
Instruirea mintii este la fel de necesara ca hrana pentru corp.
A invata numai, fara a judeca, nu duce la nimic; adunarea de cunostinte nu trebuie sa aiba decat un singur scop: sa ne invete cum sa ne judecam pe noi insine.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.