Ferdinand Lot

Ferdinand Lot, Ferdinand Victor Henri Lot, 20 sept. 1866 – 20 iul. 1952, născut la Le Plessis Piquet (acum Le Plessis-Robinson), Franța, istoric francez al Evului Mediu timpuriu și al Imperiului Roman de mai târziu. Este cel mai bine cunoscut pentru importantele sale monografii despre trecerea de la civilizația romană la cea medievală. A trăit 86 de ani.

Capodopera sa, Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu (La Fin du monde antique et le début du moyen âge), 1927, prezintă o relatare alternativă a căderii Imperiului Roman decât o face Decline and Fall of the Roman Empire a lui Edward Gibbon, care a dat tonul pentru erudiția iluminismului în a da vina pe creștinism pentru căderea civilizației clasice.

Tocmai împlinise șase ani când tatăl său a murit, pe 29 noiembrie 1872. Devenită văduvă, mama lui s-a reinstalat la Paris, unde Ferdinand și-a petrecut toată școala.

A fost elev la colegiul Saint-Barbe-des-Champs apoi din octombrie 1879 la liceul Louis-le-Grand. A obținut bacalaureatul, la filozofie, în august 1885.

Este strănepotul generalului Michel Ordener, înmormântat în Panteonul din Paris.

A fost clasat pe locul al treilea la concursul de la École des Chartes în octombrie 1886. La École des Chartes, l-a întâlnit pe profesorul care avea să aibă o influență decisivă asupra lui, Arthur Giry. La 27 ianuarie 1890, Lot și-a susținut teza la École des Chartes dedicată ultimilor carolingieni (Ludovic al V-lea, Lothaire și Carol de Lorena). Această teză a fost considerată cea mai bună din promoția sa și a fost publicată în Biblioteca École Pratique des Hautes Études în 1891, primind al doilea Premiu Gobert de la Académie des Inscriptions et Belles-Lettres în 1892.

La 26 aprilie 1904, Lot a susținut, în fața Facultății de Litere din Nancy, o teză dedicată lui Hugues Capet, însoțită de o teză complementară intitulată Credincioși sau vasali (Fidèles ou vassaux), consacrată relațiilor dintre rege și cei puternici la sfârșitul secolului al X-lea.

Lot a predat la École Pratique des Hautes Études (1900), devenind ulterior profesor la Universitatea din Paris (1909). A fost, de asemenea, timp de mulți ani, director la École de Chartes.

Lot s-a căsătorit cu erudita medievalistă franceză Myrrha Lot-Borodine în 1909

Lucrarea sa asupra textelor diplomatice și narative ale Evului Mediu timpuriu a apărut sub titlul Studii despre domnia lui Hugh Capet și sfârșitul secolului al X-lea (Études sur le règne de Hugues Capet et la fin du Xe siècle), 1903.

A scris și Invaziile barbare și popularea Europei (Les Invasions barbares et le peuplement de l’Europe), 1937, Arta militară și armatele Evului Mediu (L’Art militaire et les armées du moyen âge), 1946, și multe alte lucrări de filologie medievală, demografie și literatura romanică.

Cea mai cunoscută și influentă lucrare a lui Lot a fost Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu (La Fin du monde antique et le début du moyen âge), 1927.

A primit numeroase onoruri, inclusiv calitatea de membru al Academiei de Inscripții și Beletristică (Académie des Inscriptions et Belles-Lettres) și Legiunea de Onoare.

Opere principale:

Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu (La Fin du monde antique et le début du Moyen Age) 1931; Franța, de la origini până la Războiul de o sută de ani (La France, des origines à la guerre de cent ans), 1941; Arta militară și armatele în Evul Mediu (L’Art Militaire et les Armees au Moyen Age), 1946; Galia, Fundamentele etnice, sociale și politice ale națiunii franceze (La Gaule, Les fondements ethniques, sociaux et politiques de la nation française), 1947.