Citate de Ferdinand Lot

Constantinopolul s-a născut din capriciul unui despot aflat în strânsoarea unei exaltări religioase intense. Și totuși puține acțiuni politice concertate au avut efecte mai semnificative și mai durabile. De-a lungul secolelor care au urmat, un mare Stat și-a legat destinul de acest oraș. De multe ori, Constantinopolul a refăcut Imperiul. Cultura greacă, antică și medievală a fost salvată de la distrugere totală deoarece a găsit un azil inexpugnabil în Bosfor. Nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat fără voia lui Constantin. Dar asta a fost ceea ce a vrut el? Se pare că nu. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC

Roma, capitala apei sfințite... (Prăbușirea Balivernei) © CCC

Dacă rădăcinile Statului nu ar fi fost înfipte adânc în trecutul roman, Statul medieval s-ar fi dizolvat în Biserică și Biserica în Stat și este greu de înțeles cum conceptul modern de separare între conștiința religioasă și Stat s-ar fi putut dezvolta sau chiar s-ar fi putut naște. Acesta este secretul diferenței profunde, chiar mult mai profunde decât se crede, dintre statele creștine și statele musulmane. Islamul oferă nu numai o religie, ci un drept, o politică al cărei echivalent l-am căuta în zadar în Evanghelie. [...] Imposibil să atingi ceva fără a întâlni, fără a risca să jignești dogmele. Și întrucât legea, politica, obiceiurile sunt rudimentare, constituite pentru o societate puțin evoluată, este o sarcină supraomenească să se adapteze societatea musulmană la viața modernă. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC

Fizionomia omului ne scapă în detaliu. Se vede clar că era ambițios, înșelător, crud, abil politic, dar la fel ca sute de alți prinți de acest tip din toate timpurile și din toată lumea, iar acest lucru nu îl caracterizează suficient. Psihologia lui intimă ne rămâne necunoscută și așa va rămâne mereu, în lipsa textelor. Opera rămâne și asta este esențialul. Această operă este primordială. Vechii noștri istorici l-au numit pe Clovis „întemeietorul monarhiei franceze” și, într-un anumit sens, nu au greșit. Fără Clovis, Galia nu ar fi devenit Franța sau ar fi fost o Franță cu totul alta, o Franță mică, o Galie dezmembrată. (Nașterea Franței) (Clovis I a fost primul rege al francilor care a unit națiunea în întregime.) © CCC

Zeii sunt morți, uciși de Dumnezeul Unic. Între oamenii din vremurile moderne și oamenii din timpurile străvechi, gândirea nu va mai avea nimic în comun. © CCC

E o lege a naturii ca orice regim să-şi sape propriul mormânt. Pentru Lot, istoria este complet imprevizibilă, iar un regim politic poate sfârși victima tocmai a principiilor care l-au inspirat. Exemplul caracteristic a fost lumea carolingiană: Carol cel Mare a dezvoltat vasalitatea pentru a-și întări puterea. Cu toate acestea, sub succesorii săi, dezvoltarea vasalității a contribuit la slăbirea regelui. © CCC

Gravura în piatră fină a atins apogeul în Antichitate. Renașterea și Timpurile Moderne nu au egalat, și în nici un caz nu au depășit, creațiile antice care au ajuns până la noi. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC

Nu zidurile fac orasul, ci oamenii. © CCC

S-a susținut că creștinismul a pus capăt artei antice. Într-o anumită măsură, această opinie poate fi justificată. Creștinismul și, de asemenea, Islamul, în imitarea înaintașului lor Iudaismul, resping în esență ceea ce face frumusețea artei antice, plasticitatea. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC

Ar trebui să construim orașele la țară pentru ca aici aerul e mai curat! © CCC

În general vorbind, omul antic avea o psihologie semnificativ diferită de a noastră. Avea puţine nevoi, o mare stabilitate a gustului. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC

Cum să nu fii îndrăgostit de această Florență din secolul al XV-lea, unde totul invita la dragoste, frumusețea femeilor, dulceața primăverii, cântecele poeților, nopțile senine, legendele mitologice, grădinile parfumate, unde fabulele lui Ovidiu și strofele lui Anacreon capătă o rezonanță puternică și duioasă, tiranică, rafinată? (Lorenzo Magnificul) © CCC

Vechiul Tiflis este un oraș al sunetelor, un oraș al muzicii. E nevoie de o plimbare pe străzile și aleile depărtate de centru, pentru a te cufunda în atmosfera muzicală creată de diferitele surse... (Tiflis, orașul natal al lui Aram Haciaturian, este numele pe care l-a avut, până în 1936, actualul oraș Tbilisi din Georgia.) © CCC

Orasele sunt abisul speciei umane.

(Orașe): Roma cea sfântă, Bologna cea învățată, Genova cea superbă, Florența cea frumoasă, Veneția cea bogată. Proverb francez © CCC

Sufletu-mi se pleacă cu venerație și soarbe, la picioarele palmierilor, din apele Nilului, așa cum ne îndeamnă Cărțile cele Vechi. Stoluri de ibiși albi se ridică în depărtare și Muntele Occidental capătă irizații roșietice, pe când pornește să adie văntul proaspăt ce altădată făcea să fluture Evantaiele lui Amon. Poate că nu e totul pierdut și cândva în viitor, într-o lume mai curată, se va putea trăi din nou o asemenea Experiență Spirituală. Teba nu e un loc material anume: Teba înseamnă o stare de conștiință... (Teba, fragment din prolog)

Când vaporaşul a coborât pe Canale Grande şi când, pe stânga şi pe dreapta, privirea mi-a căzut pe dantela de piatră a palatelor, înnegrită de vreme, m-am simţit proiectată într-o altă dimensiune, în care totul era uşor, dantelat, aerian, unde nu puteai şi, de altfel, nu mai voiai să aplici vieţii şi ţie însuţi măsurile obişnuite, unde nimic nu era ca înainte, unde imposibilul devenea  posibil, povara devenea mai uşoară şi deznădejdea nu mai era decît un amestec de tristeţe şi de bucurie. Ici şi colo, între case, apăreau canale înguste cu poduri minuscule şi biserici ce parcă se topeau în penumbră. În aerul trandafiriu, străluceau lumini roz pal imobile, ele păreau că plutesc pe deasupra apei. Alte lumini, fantasmagorice, verzui, se întretăiau cu primele. Am fost cuprinsă, din cap pînă-n picioare, de o senzaţie de lentoare submarină, de viaţă încetinită, senzaţie pe care n-o mai încercasem niciodată; răsuflarea şi mişcările mele se contopiseră cu mişcarea vaporaşului, în timp ce vedeam defilând, încremenite într-o tristă contemplare, bătrâneţea posacă a palatelor ce priveau apa şi mă priveau pe mine, drapându-se în farmecul lor inaccesibil. Când, în acest ritm uluitor al umbrelor şi al luminilor întretăiate, s-a deschis, la stânga, un uriaş mal povârnit pe care se afla Palatul Dogilor şi, la dreapta, o lagună ce căpăta, în noapte, o formă necunoscută, m-am simţit năpădită de o fericire aproape insuportabilă la gândul că-l voi vedea pe Einar peste câteva minute şi că va fi cu mine în această lume vrăjită, crepusculară. (Trestia revoltată)

Orașul fără domn, fără guvern, cade ca o movilă de pământ fără sprijin. © CCC

Convertirea lui Constantin [cel Mare] este cel mai important fapt din istoria lumii mediteraneene între constituirea hegemoniei romane și instaurarea islamului. Lui i se datorează triumful creștinismului care, bulversând psihologia oamenilor, a săpat un abis între noi și Antichitate. De la adoptarea creștinismului, trăim pe alt plan. (Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu) © CCC

Este oare intr-adevar posibil, de pilda, sa iubesti destul Parisul, fara sa-l iubesti si mai mult?