Citate de Hippolyte Taine

Nimeni n-are dreptul sa impuna altuia placerea si caracterul lui, nimeni n-are datoria sa-si imprumute de la altul caracterul si placerea.

Orice idee falsa e primejdioasa.

Se cumpara idei de-a gata. Se vand pretutindeni, chiar pe gratis; dar ce-i gratis costa mai scump…

Nimic nu e mai primejdios decat o idee, atunci cand ai doar una.

Ideile se opresc de indata ce incetezi sa reflectezi. © CCC

Pentru un cunoscator de oameni, fiecare om se reduce la trei-patru trasaturi principale, ce se exprima in intregime in cinci-sase actiuni semnificative; restul e derivat si indiferent.

O raza venita din soare nu poate fi murdarita niciodata de praful ce intalneste in drumul ei. Tot asa, o idee pornita dintr-o inteligenta superioara nu poate fi acoperita de praful rautatii omenesti.

Cand trecem de la un sentiment la altul, o facem de obicei fara sa stim de ce, manati de cele mai usoare pricini; sufletul e schimbator si de zece ori pe zi acelasi om se dezminte si nu se mai recunoaste. Gresim cand ne inchipuim ca un erou e intotdeauna eroic, iar un poltron, intotdeauna las. Insusirile si defectele noastre nu sunt stari sufletesti continue, ci foarte frecvente; iar caracterul nostru e ceea ce suntem cea mai mare parte din vreme.

O idee cu adevărat mare nu poate fi recunoscută decât după ce a fost călcată mai întâi în picioare; asta e inevitabil.

Una dintre mantrele mele – concentrare si simplitate. Simplul poate fi mai greu decat complexul. Trebuie sa muncesti mult pentru a reusi sa simplifici o idee dificila. Dar, intr-un final, conteaza pentru ca, odata ajuns acolo, poti cuceri munti intregi. (Business Week, 1998)  

Conditiile de viata formeaza caracterele, caci caracterul nu e altceva decat totalul sentimentelor obisnuite care se nasc din starea noastra zilnica. Ocupatiile si obiceiurile noastre sunt un fel de temperatura morala care ne intareste si ne inalta sufletul sau il slabeste, si-l face sa se tarasca.

Gandul este al aceluia care poate sa si-l insuseasca si al aceluia care stie sa-i gaseasca locasul potrivit. O anumita stangacie insoteste folosirea ideilor imprumutate; dar de indata ce stim ce sa facem cu ele, devin ideile noastre

Ideile sunt fonduri care n-aduc dobanzi decat in mainile talentului.

Daca esti posedat de o idee, o vezi pretutindeni, chiar ii simti mirosul.

Faptul ca o idee pare greu de inteles nu inseamna neaparat ca trebuie s-o respingi.

Marea problema a spiritului uman, orice drum ar lua, e pretutindeni cunoasterea legilor si cauzelor; nu e multumit cat timp n-a descoperit in noianul de evenimente razlete, fortele permanente si generatoare care provoaca si reinnoiesc invalmaseala schimbatoare din jurul lui. Vrea sa atinga cele doua sau trei pasiuni eterne ce stapanesc omul, cele cateva facultati primordiale care compun rasa, cele cateva circumstante generale care modeleaza societatea si secolul.

Vointa are cauzele ei; cand omul merge, inseamna ca il impinge ceva; un resort oarecare a miscat ,,automatul spiritual”, care a pus in miscare restul.

Nici o forta din lume nu poate impiedica o idee justa sa fie justa.

O opera literara nu e un simplu joc al imaginatiei, capriciul izolat al unei minti infierbantate, ci copia moravurilor inconjuratoare si semnul unei stari de spirit… pornind de la monumentele literare, s-ar putea afla modul in care oamenii au simtit si au gandit cu cateva veacuri inainte.

Denumim spiritul unui om modul lui obisnuit de a gandi. Exista in fiecare din noi o anumita deprindere care-l stapaneste, il sileste sa priveasca mai intai aici, apoi acolo, sa priveasca vreme indelungata sau putina vreme, repede sau incet, ii sugereaza imaginile, filozofia sau zeflemeaua, pentru ca necesitatea a devenit pentru ei caracter, vointa, gust.