S-ar putea spune ca fapta e incoronarea si ultima concluzie a vietii de promisiuni, pe care o traim; ca fapta e mai frumoasa decat gandirea, fiindca presupune sfortare — citeste sacrificiu —, chiar eroism si martiraj. Gandirea nu angajeaza, deci nu cunoaste suferinta, prin urmare e mai comoda, mai lasa, fiind expusa mai putin. Cu toate acestea, se poate sustine ca actiunea nu ne exprima ... Instrument social, copiat stereotip din mediul in care traim, ea poate servi cauze si gandiri diverse. Pentru ganduri diferite se poate intrebuinta aceeasi actiune saraca si repetata, gandirea insa — fiind intima si individuala — ne exprima. Afara de aceasta, lucrand cu materia, fapta e limitata si chinuita, nu infinita precum conceptia. Nu e nici macar libera, caci pretutindeni e la ordinele ideii.
Istoria n-ar trebui sa fie istoria regilor si a razboaielor, ci istoria ideilor.
Gaseste o idee buna si ramai la ea. Urmeaz-o si lucreaza la ea pana cand va fi asa cum trebuie.
Ideile sunt legate de viata: idei ale ficatului, idei ale rinichiului, idei interstitiale etc. Daca nu s-ar fi pus problema decat a unei idei, Copernic ar fi facut praf macrocosmosul existent, iar Columb ar fi esuat in Marea Sargasselor.
Valoarea unei idei nu are absolut nimic de-a face cu sinceritatea celui care o emite. Dupa toate probabilitatile, cu cat omul este mai nesincer, cu atat ideea va fi mai pur rationala, deoarece in acest caz ea nu va fi influentata nici de dorintele, nici de prejudecatile lui.
O raza venita din soare nu poate fi murdarita niciodata de praful ce intalneste in drumul ei. Tot asa, o idee pornita dintr-o inteligenta superioara nu poate fi acoperita de praful rautatii omenesti.
Se poate rezista invaziei unei armate, dar nu si unei idei careia i-a sosit vremea.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.