Citate de Gustave Flaubert

Orice faci şi orice spui şi gândeşti trebuie făcut astfel ca şi cum fiecare clipă ar fi ultima. Viaţa cea mai lungă nu se deosebeşte cu nimic de cea mai scurtă. Fiindcă prezentul e acelaşi pentru toţi şi, prin urmare, aceleaşi sunt şi pierderile, şi toate se reduc, una peste alta, la clipă. Nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul. Fiindcă cine îmi poate lua ceea ce nu am?

Omul, in inima caruia s-a inradacinat atat de adanc dra­gostea pentru viata, face tot ce-i cu putinta ca sa-si pastreze viata, atat de grea uneori si atat de scumpa intot­deauna.

Ciudat este ca omul adesea se teme tocmai de ceea ce spera.

Nu există nici o părticică de viață care să nu poarte poezie în ea. © CCC

O viata intreaga era prea scurta pentru a scoate in evidenta aroma completa; pentru a extrage fiecare uncie de placere, fiecare nuanta de sens. © CCC

Qualis vita talis oratio. Cum este viata asa-i si felul de a vorbi.

Nu putem scoate nici o pagină din viaţa noastră, dar putem pune pe foc toată cartea.

Viata este o tapiserie minunata. Individul nu e decat un detaliu neinsemnat dintr-un desen urias si sublim.

Trebuie să înțelegi întreaga viață, nu doar o parte a ei. De aceea trebuie să citești, de aceea trebuie să privești cerul, de aceea trebuie să cânți, să dansezi și să scrii poezii, să suferi și să înțelegi, pentru că toate acestea sunt viața. (Gândește-te la aceste lucruri) © CCC

O viata fericita consta in linistea mintii.

Viata mea este o enigma al carei cuvant este numele tau. © CCC

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veştejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tânăr niciodată. N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum, Inimă răcită prea devreme. S-o pornesc din nou desculţ la drum Stamba luncii n-o să mă mai cheme. Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar, Pui pe buze flacăra pornirii. O, pierdutul prospeţimei har Cu vioiul clocot al simţirii! În dorinţi încep zgârcit să fiu, Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă? Parcă pe un cal trandafiriu Vesel galopai de dimineaţă. Toţi suntem vremelnici pentru veci Rar ning fagii frunzele deşarte… Binecuvântat să fie deci Că trăiesc şi că mă duc spre moarte. (Nu regret, nu mă jelesc, nu strig) (Traducere George Lesnea)

Nu sunt lungi plânsul și râsul, Dragostea și dorința și ura: Cred că nu mai sălășuiesc în noi după ce Trecem poarta. Nu sunt lungi zilele vinului și trandafirilor: Dintr-un vis cețos Drumul nostru iese la iveală pentru un timp, apoi se închide Într-un vis. (Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam) © CCC

***

Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam. (Horatius, Odae) Scurtimea vieții nu ne îngăduie să ne făurim speranțe de lungă durată. (Horațiu, Ode)

Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.

Viata si spiritul sunt doua puteri, sau doua necesitati intre care omul se afla plasat.

Fiecare viaţă e alcătuită din multe zile, zi după zi. Umblăm prin noi înşine, întîlnind tîlhari, fantome, uriaşi, bătrîni, tineri, soţii, văduve, cumnaţi. Dar întotdeauna întîlnindu-ne pe noi înşine. (Ulise)

Viața… mai plină de mister – din acea zi în care a venit peste mine, ca un mare eliberator, gândul că viața poate fi un experiment al celui ce cunoaște. (Știința voioasă, Cartea a patra, fragmentul 324, 1882) Astfel descrie Nietzsche acea experiență definitorie pentru gândirea sa.

Secundum naturam vivere. A trai potrivit cu legile naturii.

Trăim în Caragiale, visând la Eminescu.

Viata ta de fiecare zi este templul si religia ta.