Lloyd C. Douglas
Lloyd Cassel Douglas, 27 aug. 1877 – 13 febr. 1951, pastor, ministru și, de asemenea, cel mai popular scriitor american al timpului său, deși a scris primul său roman, Magnifica obsesie, la 50 de ani. A trăit 74 de ani.
La început, a fost pastor, căsătorit și tată a două fiice. La peste 50 de ani a început să scrie și s-a retras pentru a se dedica scrierii de romane în 1933.
Pastorul Lloyd Cassel Douglas a fost unul dintre cei mai populari romancieri din Statele Unite în anii 1930 și începutul anilor 1940. Best-sellerurile sale aveau teme religioase și morale.
Douglas s-a născut în Columbia City, Ind., fiul lui Alexander Jackson Douglas, un cleric luteran, și al lui Sarah Jane (Cassel) Douglas. A fost educat la Seminarul Wittenberg din Springfield, Ohio. După hirotonirea sa în 1903, a slujit ca pastor în North Manchester, Ind. În 1904 s-a căsătorit cu Bessie Io Porch, cu care a avut două fiice.
În 1905 Douglas s-a mutat la Lancaster, Ohio, iar în 1908 la Washington, D.C. Din 1911 până în 1915 a fost capelan și director al lucrărilor religioase la Universitatea din Illinois. Mai târziu a devenit congregaționalist (membru ai unei mișcări protestante din Anglia, apărută în 1642, care preconiza autonomia bisericilor locale și nega ierarhia ecleziastică) și a petrecut mulți ani ca pastor al bisericilor din Statele Unite și Canada. În 1933 s-a retras din minister și a devenit scriitor.
Romanul lui Douglas, Magnifica obsesie (Magnificent Obsession) a fost respins de doi editori majori, dar a devenit un succes uriaș atunci când a fost publicat de o mică editură religioasă în 1929. Cartea a introdus teme care au reapărut în lucrările ulterioare ale autorului – preocuparea pentru problemele spirituale din viața contemporană și triumful suprem al creștinismului asupra ateismului.
Cea mai cunoscută lucrare a sa este Cămașa lui Hristos (The Robe), 1942, care în 1953 a devenit baza pentru primul film care a folosit tehnologia CinemaScop. Alte lucrări ale lui Douglas includ Pericol prețios: O poveste de Crăciun (Precious Jeopardy: A Christmas Story), 1933, Lumina verde (Green Light), 1935, Drapele albe (White Banners), 1936, Jurnalul secret al doctorului Hudson (Doctor Hudson’s Secret Journal), 1939, Invitație la viață (Invitation to Live), 1940 și Marele pescar (The Big Fisherman), 1948.
Autobiografia lui Douglas, Timpul pentru amintiri (Time to Remember), 1951, a fost continuată de cele două fiice ale sale în Forma Duminicii (The Shape of Sunday), 1952.
Cărțile sale vor să transmită un mesaj creștin fie printr-o experiență modernă inspirată în special de tema medicinei, fie prin povești contemporane ficționalizate ale lui Hristos, care prezintă evoluția personajelor ale căror vieți le transformă.
Opere principale:
Magnifica obsesie, 1929; Iertați păcatele noastre, 1933; Lumina verde, 1935; Marele pescar, 1948; Cămașa lui Hristos, 1942.
Citate asemanatoare
-
Oamenii se aseamana foarte mult unii cu altii, indiferent din ce parte a lumii ar fi.Toti oamenii doresc mai multa libertate decat cea de care se bucura.Cel mai bun mijloc de a invata este sa explici si altuia ceea ce ai invatat.Cu cat vei fi obligat sa platesti un pret mai mare, cu atat mai mult vei aprecia ceea ce ai obtinut.Faptul ca o idee pare greu de inteles nu inseamna neaparat ca trebuie s-o respingi.Aproape toti oamenii apreciaza dreptatea si curajul.Nimeni nu trebuie sa vorbeasca prietenului sau despre primejdiile la care se expune, atunci cand incearca sa-si faca datoria.Cand esti obligat sa dai cuiva o explicatie, nicio nascocire nu te poate servi mai bine decat adevarul.Este mult mai placut sa dai decat sa primesti.Cel mai prost mijloc de a restabili bunele relatii cu un prieten pe care l-ai jignit este sa te duci la el si sa-i ceri iertare... ; chiar in imprejurarile cele mai favorabile cum ar fi cazul cu un prieten, injositoarea situatie in care te gasesti, cand te crezi obligat sa-i ceri iertare poate duce la o concluzie tocmai contrarie celei la care te astepti. Daca prietenul interesat pretinde sa-i ceri iertare, aceasta totusi nu-l va putea multumi si prietenia lui nu merita sa te straduiesti ca s-o pastrezi.Curajul este de mai multe feluri. Dar cel mai primejdios dintre toate este indrazneala oamenilor care nu au nimic de pierdut.Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor… Viata este intocmai ca un drum pe care-l faci pe jos, la mari departari; in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal; dar cand incepi sa urci coastele muntilor, devine mai greu, si dupa ce ai ajuns la culme, in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata - te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi -, iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi! Dar nu poti intarzia pe culme, caci trebuie sa-ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte, dar esti atat de adanc preocupat de primejdia prapastiei de la picioarele tale, incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut-o in timpul cat te-ai oprit pe culmi.Sa nu uiti ca ideile sunt ca si samanta. Nu reprezinta nimic, daca vrei sa te rasplateasca imediat. Dar daca o vei semana si o vei uda...Oamenii se zbuciuma din pricina ca se tem de moarte.Daca vrei sa fii multumit, va trebui mai intai sa faci pe altii sa se simta multumiti.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.