Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor… Viata este intocmai ca un drum pe care-l faci pe jos, la mari departari; in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal; dar cand incepi sa urci coastele muntilor, devine mai greu, si dupa ce ai ajuns la culme, in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata - te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi -, iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi! Dar nu poti intarzia pe culme, caci trebuie sa-ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte, dar esti atat de adanc preocupat de primejdia prapastiei de la picioarele tale, incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut-o in timpul cat te-ai oprit pe culmi.
Sa nu uiti ca ideile sunt ca si samanta. Nu reprezinta nimic, daca vrei sa te rasplateasca imediat. Dar daca o vei semana si o vei uda...
Toti oamenii doresc mai multa libertate decat cea de care se bucura.
Sa semanam fara sa numaram semintele.
Oamenii se aseamana foarte mult unii cu altii, indiferent din ce parte a lumii ar fi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.