Citate de Constantin Tsatsos

Sa semanam fara sa numaram semintele.

Infinitul nu este intotdeauna o intindere nesfarsita, cum isi imagineaza naivii. Infinitul este pur si simplu o viziune, chiar si asupra infinitului.

Cand il ascult pe Beethoven, imi spun ca omul este mai mare decat zeii. Cand il ascult pe Mozart, imi spun ca zeii umanizati sunt mai mari decat omul. Iar cand il ascult pe Bach, imi spun: zeii si nimic mai mult!

Nu e greu sa fii darnic astazi. Greu e sa nu regreti maine.

Doamne, cat de scump se plateste cuvantul frumos cizelat si cata durere intunecata ascunde suprafata lui stralucitoare!

Avea de toate si totusi nu era fericit. Pe buna dreptate: pentru ca nu stia ca este fericit. Si esenta vietii nu este sa “fii”, ci sa stii ca “esti” fericit.

Toti stiu ca legaturile de dragoste sunt guvernate de factori necontrolabili, pe care, de obicei, nici o terta persoana nu-i poate intelege. Si totusi, judeca aceste legaturi cu o duritate inumana, pe baza unor considerente exterioare, care n-au nici o tangenta cu esenta unei legaturi de dragoste. Iubirea este o valoare absoluta, autonoma. Acest lucru este uitat de tertele persoane, atata timp cat sunt terte.

A da cu plăcere valorează mai mult decât ceea ce dai.

Cine da cui merita isi primeste, dand, rasplata.

Cum se face ca eu, admiratorul naturii, nu pot trai mai mult timp singur, in mijlocul naturii? Sa fie oare obisnuinta orasului? Nu numai ea. In natura ma simt redus la zero. Devin o particica oarecare a infinitului. Simt ca natura ma inconjoara cu ostilitate. Ma desfiinteaza. Convietuirea cu natura imi este imposibila. Incep sa mi-o apropii numai  cand, de pe o baza umana, o privesc ca spectator, eu fiind in afara naturii. Atunci, ca spectator, ii inteleg frumusetea, misterele adancimilor ei. Dar cand sunt si eu acolo, in adanc, nu inteleg nimic, pentru ca nu mai exist. Simt doar nefiinta mea.

Cu cat inteleptul ofera mai mult altora, cu atat are mai mult. © CCC

Sa ai grija cand vrei sa ajuti pe unii, sa nu nedreptatesti pe altii…Cei ce pagubesc pe unii ca sa fie darnici cu altii fac aceeasi nedreptate ca si cum si-ar insusi un lucru strain. Nu exista act generos daca nu e drept.

De carte trebuie sa te apropii ca de o iubita. Nu trebuie s-o citesti decat atunci cand ti-e dor de ea. Cititul in momente nepotrivite este infructuos. De aceea, daca prin natura sa cititorul este instabil, trebuie sa citeasca mai multe carti deodata. Pe fiecare la timpul sau. Sa fie poligam. Nimic nu te reconforteaza mai mult, dupa o munca intelectuala intensa, decat o alta munca intelectuala intensa.

Nu dai nimic cand nu te dai pe tine insuti.

Sufletul nu ti-l da decat cui iti da sufletul lui. Altfel, ramai fara nimic.

Darurile trebuie pretuite dupa cel ce le ofera.

Iubim cu mai multa putere pe cel caruia ii dam, decat pe cel de la care primim.

Exista un soi de generozitate: cand dintr-o pornire de bunatate si de afectiune daruim altora tocmai acel lucru care ne este si noua trebuincios; cand pentru a micsora suferinta altora, suntem gata sa o impartasim.

Cand vrei sa te convingi daca ai iubit cu adevarat o femeie, reciteste poeziile pe care i le-ai scris. Sunt cardiograme fara gres.