Citate de Constantin Tsatsos

Cand vorbele sunt putine, arareori sunt spuse in zadar. (Richard al II-lea)

Atunci când cuvintele tac pot în sfârşit să vorbească.

Prin ce difera visul de realitate, in infinitul timpului si al spatiului? Prin nimic. Nimic, in afara de faptul ca visul este numai al nostru, iar realitatea este si a celorlalti. Si cu cat este mai mult a altora, cu atat mai mult este realitate.

Cand vrei sa te convingi daca ai iubit cu adevarat o femeie, reciteste poeziile pe care i le-ai scris. Sunt cardiograme fara gres.

Ce este cuvantul, orice cuvant. Nimic decat o rana a tacerii.

Cele mai multe certuri provin din faptul ca oamenii nu-si exprima bine propriile ganduri si le interpreteaza gresit pe ale altora.

E in zadar sa vorbesti celui ce nu vrea sa te asculte.

Cuvantul e sunet si culoare, e mesagerul gandului uman.

Cand nu gasesti un cuvant, sa fii sigur ca gandul nu s-a limpezit inca.

Cuvintele nu trebuie sa fie decat haina gandului, facuta foarte riguros pe masura.

Sageata nu mai apartine arcasului de indata ce a fost slobozita din coarda arcului, iar cuvantul nu mai apartine vorbitorului din clipa cand a fost rostit.

Numai cine cunoaşte singurătatea va stăpîni cuvîntul.

Fraza nu poate fi decat filtrul gandului.

A pretui iubirea pe temeiul eticii si al logicii este ca si cum ai judeca o opera de arta prin canoanele logice sau un rationament logic pe baza unor criterii etice.

E o mare diferenta intre un om care da prea multe argumente si un om inzestrat cu ratiune. Acesta din urma tace adeseori, pe cand celalalt nu tace o clipa.

Spune-mi ceva, după vorbele-acele Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele, Dulce-nfioară inima mea. Spune-mi ceva…   Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu știe, Straniu, vorbele tale leagănă-adie. Ca și o floare, vorbele tale m-ar mângâia. Spune-mi ceva… (Spune-mi ceva)

Unele cuvinte germane sunt atât de lungi încât le poţi vedea în perspectivă. Când priveşti un cuvânt de-a lungul, acesta se îngustează spre capăt, la fel ca şinele de cale ferată.

Rareori regreti de a fi vorbit putin, foarte adesea de a fi vorbit mult; maxima veche si comuna, cunoscuta de toata lumea si pe care nimeni n-o practica.

Un mod maret de a folosi cuvintele este sa ne ascundem gandurile.

Cuvintele sunt, desigur, cel mai puternic drog folosit de omenire.