Spune-mi ceva, după vorbele-acele
Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioară inima mea.
Spune-mi ceva…
Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu știe,
Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca și o floare, vorbele tale m-ar mângâia.
Spune-mi ceva…
(Spune-mi ceva)
Cuvantul este deja lux, exces, suprastructura.
Îmi plac oamenii care aleg cu grijă cuvintele pe care să nu le spună.
© CCC
Cuvintele pe care nu le rostim sunt florile tăcerii.
Proverb japonez
Cuvintele, de nu-s simtite, raman seci,
Din suflet vorbele sa creasca,
... Nu vei razbi pana la inimi,
daca din inima pornirea nu iti vine.
Ca-n basme-i a cuvantului putere;
El lumi aievea face din pareri,
si chip etern din umbra care piere,
si iarasi azi din ziua cea de ieri.
Aprinde-n inimi ura sau iubire,
de moarte, de viata-i datator,
si neamuri poate-mpinge la pieire,
cum poate-aduce mantuirea lor.
Cand il ascult pe Beethoven, imi spun ca omul este mai mare decat zeii. Cand il ascult pe Mozart, imi spun ca zeii umanizati sunt mai mari decat omul. Iar cand il ascult pe Bach, imi spun: zeii si nimic mai mult!