Cum se face ca eu, admiratorul naturii, nu pot trai mai mult timp singur, in mijlocul naturii? Sa fie oare obisnuinta orasului? Nu numai ea. In natura ma simt redus la zero. Devin o particica oarecare a infinitului. Simt ca natura ma inconjoara cu ostilitate. Ma desfiinteaza. Convietuirea cu natura imi este imposibila. Incep sa mi-o apropii numai cand, de pe o baza umana, o privesc ca spectator, eu fiind in afara naturii. Atunci, ca spectator, ii inteleg frumusetea, misterele adancimilor ei. Dar cand sunt si eu acolo, in adanc, nu inteleg nimic, pentru ca nu mai exist. Simt doar nefiinta mea.
Unii oameni nu pun nici o frontieră visurilor lor; aceasta se numește libertate.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC
E primejdios sa glumesti cu visul, caci un vis spulberat poate sa devina nefericirea intregii tale vieti. Alergand dupa un vis, s-ar putea sa te trezesti constatand ca ti-ai lasat viata sa se scurga inutil.
Infinitul nu este intotdeauna o intindere nesfarsita, cum isi imagineaza naivii. Infinitul este pur si simplu o viziune, chiar si asupra infinitului.
Cand viseaza omul e un zeu, cand gandeste, un cersetor.
Doamne, cat de scump se plateste cuvantul frumos cizelat si cata durere intunecata ascunde suprafata lui stralucitoare!
Visele sunt literatura somnului.
(Misterul laic)
© CCC
Cand vrei sa te convingi daca ai iubit cu adevarat o femeie, reciteste poeziile pe care i le-ai scris. Sunt cardiograme fara gres.
Sa visezi si sa intelegi ca un artist.
Timpul nemarginit nu este decat una din infatisarile infinitului. Fericiti aceia care n-au ametit aplecandu-se peste abisul lui.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.