Citate de Henry Miller

Atunci cand oamenii iti arata cine sunt, crede-i. © CCC

Realitatea e ruina unui basm.

Exista doar trei lucruri pe care poti sa le faci pentru o femeie: poti sa o iubesti, sa suferi pentru ea sau sa o transformi in literatura.

Bucuria trebuie sa fie generata de tine insuti. Ea exista ori nu exista. Bucuria e intemeiata pe ceva prea profund pentru a fi inteles si comunicat.

Din momentul in care esti dat la scoala, esti pierdut; ai senzatia ca ti s-a pus un streang de gat. Painea isi pierde gustul, asa cum si-l pierde si viata. A obtine painea devine mai important decat a o manca. Totul e calculat si totul poarta un pret.

Nu am cuvinte pentru realitatea mea. © CCC

In felul in care inteleg eu talcul unei carti, cartea in sine dispare din vedere, e mestecata de vie, digerata si incorporata in sistemul de carne si sange care, la randul lui, creeaza spirit nou si remodeleaza lumea.

In cateva secunde incepusem sa o venerez. A o privi in fata era aproape de neindurat. A gandi ca o sa vina cu mine acasa, ca o sa accepte viata pe care i-o puteam oferi eu, parea incredibil. Cerusem o femeie si mi se daduse o regina.

Fiecare om are destinul sau; singura regula este sa-l accepte si sa-l urmeze oriunde l-ar duce.

Artistul creator are ceva in comun cu eroul. Desi functioneaza pe alt plan, si el isi imagineaza ca are solutii de oferit. Isi jertfeste viata pentru a infaptui triumfuri imaginare. Si la incheierea fiecarei grandioase experiente, fie a politicianului, a razboinicului, a poetului sau a filozofului, problemele vietii continua sa pastreze aceeasi infatisare enigmatica. Se spune ca cele mai fericite popoare sunt acelea care nu au istorie. Popoarele cu istorie, cele care au faurit istoria, par sa nu fi izbutit altceva, prin infaptuirile lor, decat sa fi accentuat caracterul etern al luptei. Si, pana la urma, pier si ele ca si acelea care nu au depus nicio stradanie, care s-au multumit sa traiasca si sa se bucure de viata.

Anumiti oameni vad lucrurile asa cum sunt si spun „de ce?". Eu visez lucruri care n-au mai existat si spun „de ce nu?"

Cel mai greu lucru pentru mine e sa cred in propria realitate. Mereu sunt nedumerit de mine insumi si nu inteleg prea bine, cand ma privesc actionand, cum cel pe care-l vad actionand este si cel care priveste, si cel care se mira, si se indoieste ca ar putea fi actor si spectator in acelasi timp.

Daca accepti sa te alaturi gloatei, devii imun. Pentru a fi admis si apreciat trebuie sa te reduci la zero, sa devii unul cu gloata, de nedeosebit. Poti sa visezi daca visezi ca ei.

Prin ce difera visul de realitate, in infinitul timpului si al spatiului? Prin nimic. Nimic, in afara de faptul ca visul este numai al nostru, iar realitatea este si a celorlalti. Si cu cat este mai mult a altora, cu atat mai mult este realitate.

Rasa umana nu poate suporta doze prea mari de realitate.

Scopul vietii este de a fi traita si a trai inseamna sa fii constient de tot ceea ce exista: sa fii fericit, sa te imbeti, sa te lasi cuprins de seninatate, sa te bucuri de aceasta lume incantatoare!

Imaginarul si realul sunt cele doua spatii ale vietii.

A fi scriitor inseamna a fi un sfant, a fi un martir, a fi un Dumnezeu.

Ideile sunt legate de viata: idei ale ficatului, idei ale rinichiului, idei interstitiale etc. Daca nu s-ar fi pus problema decat a unei idei, Copernic ar fi facut praf macrocosmosul existent, iar Columb ar fi esuat in Marea Sargasselor.

Ceea ce nu se afla in strada este fals, mijlocit, altfel spus, literatura.