Artistul creator are ceva in comun cu eroul. Desi functioneaza pe alt plan, si el isi imagineaza ca are solutii de oferit. Isi jertfeste viata pentru a infaptui triumfuri imaginare. Si la incheierea fiecarei grandioase experiente, fie a politicianului, a razboinicului, a poetului sau a filozofului, problemele vietii continua sa pastreze aceeasi infatisare enigmatica.
Se spune ca cele mai fericite popoare sunt acelea care nu au istorie. Popoarele cu istorie, cele care au faurit istoria, par sa nu fi izbutit altceva, prin infaptuirile lor, decat sa fi accentuat caracterul etern al luptei. Si, pana la urma, pier si ele ca si acelea care nu au depus nicio stradanie, care s-au multumit sa traiasca si sa se bucure de viata.
Ceea ce nu se afla in strada este fals, mijlocit, altfel spus, literatura.
Ideile sunt legate de viata: idei ale ficatului, idei ale rinichiului, idei interstitiale etc. Daca nu s-ar fi pus problema decat a unei idei, Copernic ar fi facut praf macrocosmosul existent, iar Columb ar fi esuat in Marea Sargasselor.
Scopul vietii este de a fi traita si a trai inseamna sa fii constient de tot ceea ce exista: sa fii fericit, sa te imbeti, sa te lasi cuprins de seninatate, sa te bucuri de aceasta lume incantatoare!
Din momentul in care esti dat la scoala, esti pierdut; ai senzatia ca ti s-a pus un streang de gat. Painea isi pierde gustul, asa cum si-l pierde si viata. A obtine painea devine mai important decat a o manca. Totul e calculat si totul poarta un pret.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.