S-a terminat anul scolar demult. Odata cu el s-au sfarsit bucuriile si necazurile scolii. Clasa noastra nu mai exista. Fetele s-au risipit, profesorii tot asa. O mana de suflete, stranse pentru o clipa, si-a deschis pumnul si a scuturat pe vanturile deosebite ale vietii idealuri felurite. A fost o despartire banala, nimicuri aproape, neintelegand ce trista, ce plina de lacrimi grele e clipa cand un an scolar se sfarseste, cand o clasa care a existat, dispare.
(Însemnările mele)
Nu mă îndoiesc că școala nu a dezvoltat în mine nimic altceva decât ceea ce era rău și a lăsat neatins ceea ce era bun.
© CCC
Din momentul in care esti dat la scoala, esti pierdut; ai senzatia ca ti s-a pus un streang de gat. Painea isi pierde gustul, asa cum si-l pierde si viata. A obtine painea devine mai important decat a o manca. Totul e calculat si totul poarta un pret.
Fiecare om are destinul sau; singura regula este sa-l accepte si sa-l urmeze oriunde l-ar duce.
Exista doar trei lucruri pe care poti sa le faci pentru o femeie: poti sa o iubesti, sa suferi pentru ea sau sa o transformi in literatura.
M-a întrebat cineva, dar de ce ne spuneți dvs. ciocoflenderi, ce înseamnă asta? Și atunci am spus: Aveam un profesor, Mărgineanu, la liceu și care, în momentul când citea catalogul la matematică - unde eram prostul liceului - se uita și spunea: “Să poftească la tablă ciocoflenderul...” Și, în clipa aia, toată clasa începea să râdă, că știa că "ciocoflenderul" sunt eu: “…ciocoflenderul Piersic Florin.”
Societatea trebuie, mai degrabă, să înceapă să ajute școala, în loc să îi ceară să o îndrepte.
(Zi după zi, februarie 2000)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.