S-a terminat anul scolar demult. Odata cu el s-au sfarsit bucuriile si necazurile scolii. Clasa noastra nu mai exista. Fetele s-au risipit, profesorii tot asa. O mana de suflete, stranse pentru o clipa, si-a deschis pumnul si a scuturat pe vanturile deosebite ale vietii idealuri felurite. A fost o despartire banala, nimicuri aproape, neintelegand ce trista, ce plina de lacrimi grele e clipa cand un an scolar se sfarseste, cand o clasa care a existat, dispare.
(Însemnările mele)
M-a întrebat cineva, dar de ce ne spuneți dvs. ciocoflenderi, ce înseamnă asta? Și atunci am spus: Aveam un profesor, Mărgineanu, la liceu și care, în momentul când citea catalogul la matematică - unde eram prostul liceului - se uita și spunea: “Să poftească la tablă ciocoflenderul...” Și, în clipa aia, toată clasa începea să râdă, că știa că "ciocoflenderul" sunt eu: “…ciocoflenderul Piersic Florin.”
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.