Citate de Constantin Tsatsos

Cel care lasă în urmă ceva, lasă, de fapt, în urmă, o rană.

Creaţia e o chemare, un strigăt de luptă pe care e mai bine să nu-l auzi, dacă nu eşti în stare să-l urmezi.

Fiecare creatie e o marturisire de sine, asadar, o bucurie.

Timpul nemarginit nu este decat una din infatisarile infinitului. Fericiti aceia care n-au ametit aplecandu-se peste abisul lui.

Actul creator, inventia, e caracteristica vietii.

Creaţia înseamnă suflet. Dacă cineva m-ar întreba în ce constă sensul vieţii, i-aş răspunde fără să ezit: - În căutarea creatoare. A te apropia de ea înseamnă a te întâlni cu propriul tău suflet.

De carte trebuie sa te apropii ca de o iubita. Nu trebuie s-o citesti decat atunci cand ti-e dor de ea. Cititul in momente nepotrivite este infructuos. De aceea, daca prin natura sa cititorul este instabil, trebuie sa citeasca mai multe carti deodata. Pe fiecare la timpul sau. Sa fie poligam. Nimic nu te reconforteaza mai mult, dupa o munca intelectuala intensa, decat o alta munca intelectuala intensa.

Să ai capacitatea de a te retrage în tine însuți și de a uita totul în jurul tău atunci când creezi. Ceea ce cred că este singura cerință pentru a putea scoate la iveală ceva frumos. Totul este - un mister. © CCC

Ne aflăm în situația primilor creștini care se întrebau ce a făcut Dumnezeu înainte de a crea lumea. Răspunsul popular era: „Pregătea iadul pentru cei care pun această întrebare!”... Sfântul Augustin nu a fost de acord. El văzuse clar dificultatea unei astfel de întrebări. Ea presupunea că timpul exista «înainte» de creație. El a răspuns că creația nu a fost doar cea a materiei, ci și cea a timpului!” (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Toate marile realizari necesita timp. © CCC

Aripa o ai sau nu o ai.

Omul este astfel facut, incat nu poate exista decat creand.

Nu rasturna fara sa poti inlocui, nu darama fara sa poti cladi; nu tagadui, fara sa poti crea.

A pretui iubirea pe temeiul eticii si al logicii este ca si cum ai judeca o opera de arta prin canoanele logice sau un rationament logic pe baza unor criterii etice.

Cum se face ca eu, admiratorul naturii, nu pot trai mai mult timp singur, in mijlocul naturii? Sa fie oare obisnuinta orasului? Nu numai ea. In natura ma simt redus la zero. Devin o particica oarecare a infinitului. Simt ca natura ma inconjoara cu ostilitate. Ma desfiinteaza. Convietuirea cu natura imi este imposibila. Incep sa mi-o apropii numai  cand, de pe o baza umana, o privesc ca spectator, eu fiind in afara naturii. Atunci, ca spectator, ii inteleg frumusetea, misterele adancimilor ei. Dar cand sunt si eu acolo, in adanc, nu inteleg nimic, pentru ca nu mai exist. Simt doar nefiinta mea.

Tot ceea ce este cu adevărat mare şi inspirat nu a fost realizat decat de indivizi care au lucrat în mod liber. © CCC

Creaţia perfectă a naturii nu este bărbatul, ci femeia.

Crearea unui lucru nou nu se face cu ajutorul ratiunii, ci prin jocul instinctului, care actioneaza dintr-o necesitate interioara. Mintea creativa se joaca cu obiectele pe care le iubeste.

Care dintre noi doi l-a inventat pe celalalt? (In lipsa tacerii) © CCC

Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau, spune Biblia; filosofii fac exact contrariul creandu-l pe Dumnezeu dupa chipul lor. © CCC (Oglinda sufletului)