Citate de Constantin Tsatsos

Timpul nemarginit nu este decat una din infatisarile infinitului. Fericiti aceia care n-au ametit aplecandu-se peste abisul lui.

Vrei sa realizezi lucruri marete, atunci trebuie sa traiesti ca si cum nu ar trebui sa mori niciodata.

Crearea unui lucru nou nu se face cu ajutorul ratiunii, ci prin jocul instinctului, care actioneaza dintr-o necesitate interioara. Mintea creativa se joaca cu obiectele pe care le iubeste.

Monumentele mintii supravietuiesc celor ale puterii.

Cand il ascult pe Beethoven, imi spun ca omul este mai mare decat zeii. Cand il ascult pe Mozart, imi spun ca zeii umanizati sunt mai mari decat omul. Iar cand il ascult pe Bach, imi spun: zeii si nimic mai mult!

Numai creatia rascumpara toate suferintele.

Cei care creează sunt rari; cei care nu pot crea sunt numerosi. Asadar, ultimii sunt mai puternici. © CCC

Chiar privita din punctul de vedere al individului, creatia artistica face viata mai intensa. Ea da o fericire mai intensa, dar si uzeaza mai repede.

Prin ce difera visul de realitate, in infinitul timpului si al spatiului? Prin nimic. Nimic, in afara de faptul ca visul este numai al nostru, iar realitatea este si a celorlalti. Si cu cat este mai mult a altora, cu atat mai mult este realitate.

Daca creatiile nu sunt o achizitie, nu e pentru ca ele, ca orice lucru, sunt efemere, ci mai ales pentru ca ele au aproape toata viata inainte.

Omul de cultura este copilul durerii. Tot ce are mai frumos in el s-a nascut cu durere, din durere. La radacina fiecareia din ideile sale se gasesteo rana. Fie ca si-a consacrat viata stiintei, fie artei, si una si alta ii amintesc de rana care a insemnat inceputul rodniciei.

Toate marile realizari necesita timp. © CCC

Orice lucru ai vrea sa faci, daca vrei sa fii bun, trebuie sa-l iubesti si sa fii in stare sa faci sacrificii pentru el. © CCC

A trăi inseamna a acţiona; a actiona inseamna a produce; a produce inseamna a extrage din sine ceva egal cu sine însuşi. © CCC

Cum se face ca eu, admiratorul naturii, nu pot trai mai mult timp singur, in mijlocul naturii? Sa fie oare obisnuinta orasului? Nu numai ea. In natura ma simt redus la zero. Devin o particica oarecare a infinitului. Simt ca natura ma inconjoara cu ostilitate. Ma desfiinteaza. Convietuirea cu natura imi este imposibila. Incep sa mi-o apropii numai  cand, de pe o baza umana, o privesc ca spectator, eu fiind in afara naturii. Atunci, ca spectator, ii inteleg frumusetea, misterele adancimilor ei. Dar cand sunt si eu acolo, in adanc, nu inteleg nimic, pentru ca nu mai exist. Simt doar nefiinta mea.

Pentru a infaptui un lucru mare, trebuie sa risti ceva mare.

Adevaratul artist creează, chiar si imitand. Le véritable artiste crée, même en copiant. © CCC

Doamne, cat de scump se plateste cuvantul frumos cizelat si cata durere intunecata ascunde suprafata lui stralucitoare!

Avea de toate si totusi nu era fericit. Pe buna dreptate: pentru ca nu stia ca este fericit. Si esenta vietii nu este sa “fii”, ci sa stii ca “esti” fericit.

Fiecare creatie e o marturisire de sine, asadar, o bucurie.