Citate despre Apreciere

Aceia care se consacra in prea mare masura lucrurilor marunte, devin neputinciosi fata de cele insemnate.

Un obiect indiferent pana la un moment dat, poate capata deodata o valoare inestimabila in ochii nostri prin simplul fapt ca a trecut, in mod irevocabil, din puterea noastra in posesia altcuiva.

Doamne, cat de scump se plateste cuvantul frumos cizelat si cata durere intunecata ascunde suprafata lui stralucitoare!

Dorința de a plăcea se naște la femei înaintea nevoii de a iubi. © CCC

E o proasta socoteala sa consideri un lucru de mare pret atunci cand il pierzi, iar cand il ai, sa-l consideri drept nimic.

Iubim cu mai multa putere pe cel caruia ii dam, decat pe cel de la care primim.

Omul de cultura este copilul durerii. Tot ce are mai frumos in el s-a nascut cu durere, din durere. La radacina fiecareia din ideile sale se gasesteo rana. Fie ca si-a consacrat viata stiintei, fie artei, si una si alta ii amintesc de rana care a insemnat inceputul rodniciei.

Nu scuipa în apa din fântână, De nevoie, s-ar putea s-o bei dacă-i la-ndemână. (Leul și șoarecele) © CCC

Dacă iubesc tot ce este delicat și sofisticat în oraș, am și o mare nevoie de viața la țară, de natură, de spațiu, de aer... (Studio Magazine 1992) © CCC

Toti stiu ca legaturile de dragoste sunt guvernate de factori necontrolabili, pe care, de obicei, nici o terta persoana nu-i poate intelege. Si totusi, judeca aceste legaturi cu o duritate inumana, pe baza unor considerente exterioare, care n-au nici o tangenta cu esenta unei legaturi de dragoste. Iubirea este o valoare absoluta, autonoma. Acest lucru este uitat de tertele persoane, atata timp cat sunt terte.

Nimeni nu poate vedea deasupra sa. Cu toate acestea, vreau sa spun: fiecare vede la celalalt numai atat cat este el insusi; caci el poate cuprinde si intelege numai in masura propriei sale inteligente. Daca acesta este de calitatea cea mai umila, atunci toate darurile spirituale, chiar si cele mai mari nu-si vor produce efectul asupra lui si el nu va observa la posesorul lor nimic, decat numai ceea ce-i mai josnic in individualitatea sa, deci numai slabiciunile si defectele sale de temperament si de caracter.

Nu recunosc o mai nobila insusire decat a recunoaste dusmanului meritele sale.

Cum se face ca eu, admiratorul naturii, nu pot trai mai mult timp singur, in mijlocul naturii? Sa fie oare obisnuinta orasului? Nu numai ea. In natura ma simt redus la zero. Devin o particica oarecare a infinitului. Simt ca natura ma inconjoara cu ostilitate. Ma desfiinteaza. Convietuirea cu natura imi este imposibila. Incep sa mi-o apropii numai  cand, de pe o baza umana, o privesc ca spectator, eu fiind in afara naturii. Atunci, ca spectator, ii inteleg frumusetea, misterele adancimilor ei. Dar cand sunt si eu acolo, in adanc, nu inteleg nimic, pentru ca nu mai exist. Simt doar nefiinta mea.

Timpul nemarginit nu este decat una din infatisarile infinitului. Fericiti aceia care n-au ametit aplecandu-se peste abisul lui.

Cand discuti cu cineva, ia-l sub unul din aceste trei aspecte: ca superior, ca inferior si ca egal cu tine. Este superior? Sa-l asculti si sa-l urmezi! Este inferior? Sa-l inveti! Este egal? Sa fii intr-un cuvant cu dansul. Si asa, ai scapat de galceava.

Orice om cauta ca semenul sau sa-l aprecieze in aceeasi masura in care se apreciaza el insusi.

Lumea judeca produsele spiritului la fel ca lucrarile mecanice: cand cineva cumpara un inel, el spune:,,Acesta-i prea mic, celalalt, prea mare", pana ce gaseste unul pentru degetul sau; dar nici un inel nu ramane nevandut, pentru ca cel care nu e potrivit pentru mine, îi vine foarte bine altuia.

Avea de toate si totusi nu era fericit. Pe buna dreptate: pentru ca nu stia ca este fericit. Si esenta vietii nu este sa “fii”, ci sa stii ca “esti” fericit.

Tata mi se părea un uriaș din toate punctele de vedere. (La apa Vavilonului)