Citate despre Apreciere

Prin ce difera visul de realitate, in infinitul timpului si al spatiului? Prin nimic. Nimic, in afara de faptul ca visul este numai al nostru, iar realitatea este si a celorlalti. Si cu cat este mai mult a altora, cu atat mai mult este realitate.

Timpul nemarginit nu este decat una din infatisarile infinitului. Fericiti aceia care n-au ametit aplecandu-se peste abisul lui.

Avea de toate si totusi nu era fericit. Pe buna dreptate: pentru ca nu stia ca este fericit. Si esenta vietii nu este sa “fii”, ci sa stii ca “esti” fericit.

Sărută-mă și vei vedea cât de importantă sunt. © CCC

Lumea judeca produsele spiritului la fel ca lucrarile mecanice: cand cineva cumpara un inel, el spune:,,Acesta-i prea mic, celalalt, prea mare", pana ce gaseste unul pentru degetul sau; dar nici un inel nu ramane nevandut, pentru ca cel care nu e potrivit pentru mine, îi vine foarte bine altuia.

Un om care pricepe si admite totul e, implicit, un om obiectiv. Fiindca obiectivitate inseamna justitie pentru orice.

Dorința de a plăcea se naște la femei înaintea nevoii de a iubi. © CCC

Daca stai sa judeci cu luare-aminte faptele noastre, gasesti intotdeauna in ele felurite neajunsuri, si aceasta pentru ca natura, felurita si ea, il lumineaza pe unul intr-o privinta si pe altul in alta; de aceea, se intampla ca, stiind un ins un lucru pe care celalalt nu-l stie si necunoscand ce anume are de gand celalalt, fiecare isi da seama cu usurinta de greseala semenului sau, dar nu de a sa, si tuturor ni se pare ca suntem foarte intelepti, si poate mai mult tocmai in acele lucruri in care ne vadim mai nebuni.

Indeparteaza aprecierea oamenilor; ea e vesnic sovaitoare si se imparte in doua parti contrare.

Trebuie sa inveti sa vezi. De vrei sa cunosti bine un lucru, nu te multumi doar cu marturia propriilor tai ochi: cere ajutorul catorva perechi de ochi straini…fiecare om are un fel al lui de a vedea lucrurile, si nu-i in stare sa cuprinda intregul adevar.

Un obiect indiferent pana la un moment dat, poate capata deodata o valoare inestimabila in ochii nostri prin simplul fapt ca a trecut, in mod irevocabil, din puterea noastra in posesia altcuiva.

Nu scuipa în apa din fântână, De nevoie, s-ar putea s-o bei dacă-i la-ndemână. (Leul și șoarecele) © CCC

Orice om cauta ca semenul sau sa-l aprecieze in aceeasi masura in care se apreciaza el insusi.

Nimeni dintre aceia pe care bogatia si onorurile îi asaza pe o treapta mai inalta, nu e mare. Atunci de ce pare mare? Pentru ca il masori impreuna cu piedestalul sau. Aceasta-i eroarea de care suferim, aceasta ne insala, ca nu apreciem pe nimeni dupa ceea ce este, ci îi adaugam cele ce-l impodobesc.

Nu recunosc o mai nobila insusire decat a recunoaste dusmanului meritele sale.

- Îmi plac tinerii, noul, ceea ce aduce luminile dimineții și bucuriile zorilor. - De aceea îți place atât de mult Mariana. - Pentru asta și pentru că este Mariana. (Mariana) © CCC

Infinitul nu este intotdeauna o intindere nesfarsita, cum isi imagineaza naivii. Infinitul este pur si simplu o viziune, chiar si asupra infinitului.

E o proasta socoteala sa consideri un lucru de mare pret atunci cand il pierzi, iar cand il ai, sa-l consideri drept nimic.

Cand discuti cu cineva, ia-l sub unul din aceste trei aspecte: ca superior, ca inferior si ca egal cu tine. Este superior? Sa-l asculti si sa-l urmezi! Este inferior? Sa-l inveti! Este egal? Sa fii intr-un cuvant cu dansul. Si asa, ai scapat de galceava.