Mituri si simboluri in arhitectura (2)

traditionnelle-maison-antique-vieux-quartier-de-geneve-en-suisse

Casa traditionala dintr-un vechi cartier al Genevei, Elvetia

CASA

Etimologie: din limba latina “manere” (a rămâne), “mansio” (domiciliu, reședință).

Definitie: constructie ce serveste drept locuinta.

Simbolistica: centrul lumii, axa lumii.

Axa lumii leaga pământul cu cerul și traverseaza casa. In casa chineză, ea trece prin cosul pentru evacuarea fumului si prin scurgerea din sol pentru colectarea apei de ploaie; în casa arabă, acestea sunt inlocuite de grădina interioară cu bazinul de apa central; in societățile masonice, firul de plumb simbolizează această axa.

Pentru Bachelard, casa simbolizează ființa interioară, diversele părți reprezentand diferitele stări sufletesti: subsolul (beciul) reprezentand inconștientul, mansarda (podul), elevatia spirituala.

In tarotul divinatoriu, Casa-Zeu (sau Turnul) este a saisprezecea carte a Arcanei majore, ce aduce in actualitate mitul biblic al Turnului Babel.

turnul tarot

Turnul

Casa este simbolul refugiului, adăpostului, protecției, sanului maternal, uterului. Aceasta poate simboliza si persoana care o locuieste.

Precum cetatea şi templul, orice casă este centrul lumii pentru locuitorul ei, un loc de pace, de reflecţie, de siguranţă, asociat copilăriei, focului din vatră, sanului matern, loc ce trezeşte amintiri.

Casa reprezinta caminul sau vatra. Casa este, de obicei, locuită de o familie. In mitologia antică, aceasta era protejata de zei domestici precum Hestia. Zeita Hestia trebuia să țină focul aprins în camin (vatra).

Casa reprezinta, de asemenea, cuibul din care pasărea isi ia zborul sau barlogul (vizuina) de unde ies bursucul sau vulpea.

Caracteristicile casei (larga, îngusta, luminoasă, întunecoasa, mica, mare etc …) reflectă personalitatea persoanei care trăiește in ea (bogat, sărac, expansiv, secret, conformist, extravagant etc …).

Locuinta este, de asemenea, locul din care se contemplă lumea. Astfel, ea este o reflectare a lumii, și chiar o oglindă care reflectă o altă oglindă: cea a universului.

Casa este ca o entitate vie, fiind asimilata cu o ființă vie. Fluidele sunt evacuate prin canalizari, gazele sunt exalate prin șemineu, privirea scruteaza exteriorul prin fereastră etc… De asemenea, acest “organism” se hraneste cu lemn, electricitate sau ulei. In plus, dupa exemplul oamenilor posedati, casele pot fi bântuite. În sfarsit, ele pot manifesta chiar si simptomele anumitor boli, precum tremur, infiltrații, fisuri…

Forma casei ilustreaza tipul de societate careia ii apartine. Cercul este forma specifică miscarii și construcțiilor specifice nomadismului (corturi, iurte, iglu-uri). Patratul este forma specifică stabilității constructiilor triburilor sedentarizate. (vezi Simbolismul formelor primordiale in arhitectura)

In vechea Chină, casa era pătrată ca şi pămantul şi se deschidea spre soare-răsare. Stăpanul stătea în ea cu faţa spre sud, ca şi împăratul în palatul său. Acoperişul era străpuns de o gaură centrală pentru fumul din vatră, iar o altă gaură făcută în pămant facilita scurgerea apei, fiind schiţată astfel o imagine rustică a axului lumii.

Casa arabă, pătrată şi ea, înconjoară o curte interioara, de asemenea pătrată, şi are în mijlocul ei o grădină şi o fantană.

In Afganistan, locuinţele pătrate şi fortificate ale populaţiei stabile se învecinează cu triunghiularele corturi ale nomazilor şi cu iurtele circulare ale turcmenilor.

Casa soarelui a triburilor indiene sioux este rotundă (tipi-ul indian), susţinută şi unită cu axul central de 28 de stalpi care evocă ciclul mensual al lunii.

tipi

Tipi-uri indiene

In cateva tradiţii, în budism de pildă, corpul uman este comparat cu o casă cu 6 ferestre care sunt  cele 6 simţuri (5 exterioare şi un simţ intern), iar în gandirea creştină omul însuşi este un templu al Sfantului Duh.

De altfel, se poate apropia simbolismul casei de acela al vesmintelor care sunt, după Sfantul Pavel, „un corp spiritual“. In China antică, boneta rotundă a literaţilor şi pantofii lor pătraţi arătau că aceştia cunoşteau lucrurile din cer şi pe cele de pe pămînt. Gulerul rotund al veşmantului imperial se opunea marginii lui pătrate.

Pe plan cotidian, elementul cel mai important al casei era uşa şi pragul acesteia, trecerea dintr-un loc într-altul, de la o stare la alta, de la lumină la întuneric, din domeniul profan în domeniul sacru, de la sărăcie lucie la bogăţie. In limbajul daoist, închiderea porţilor înseamnă reţinerea suflului.

Acest simbolism se potriveşte pentru portile monumentale precum torana indiana, pentru torii-ul japonez, pentru portalurile catedralelor noastre, toate aceste uşi ce se deschid spre un demers transformator care duce la cella templului (sală sau spațiu într-un templu grec sau roman, unde se află statuia zeului protector; naos), la Sfanta Sfintelor, la inima edificiului, el însuşi o poartă a cerului.

indian torana1

Torana indiana: poarta de acces in Marea Stupa din Sanchi

indian torana2

Torana indiana: poarta de acces spre patru directii

Ianus, zeul deţinător al cheilor porţilor solstiţiale, supraveghea şi misterele. Trecerea de la pămant la cer se realiza prin poarta soarelui. Deschiderea domului este poarta stramtă ce poate fi asemănata cu urechea acului. La întregolul (porțiune de perete care se găsește între două uși, două ferestre etc) catedralelor noastre, Cristos binecuvantand reprezenta poarta ce se deschidea la miezul nopţii pascale.

[Ianus, zeul roman al începuturilor și al sfârșiturilor, al alegerilor, al trecerilor (pasajelor), al tranzitiilor, al timpului, al portilor si al cailor de acces, este bifrons, adica este reprezentat cu doua fete, una spre trecut si cealalta spre viitor.]

Termenul sanscrit torana, desemneaza, în tratatele de arhitectura indiană, indiferent de apartenența lor religioasă, un arc sau un portic, ce deschide incinta unui loc sacru sau a unui oraș. Termenul desemna inițial o simpla arcada sustinuta de coloane, foarte usoara ca aspect, care oferă acces intr-un edificiu religios, in fata intrarii unui monument sau cu acces spre patru direcții.

Unul dintre cele mai vechi exemple de torana de acest tip, mai frecvent în context budist, este acela al Marii Stupe din Sanchi.

De asemenea, în context hindus, exista o torana foarte eleganta a templului Muktesvara (sec. X), dedicat lui Shiva, din Bhubaneswar.

Muktesvara-Temple-Bhubaneswar

Torana templului Muktesvara

Acest tip de torana este probabil la originea pailou-ului sau paifang-ului chinez si torii-ului japonez.

chinese-pailou

Pailou sau paifang chinez

Torii: poarta traditionala japoneza, intalnita cel mai frecvent la intrarea sau intr-un altar shinto, marcand simbolic trecerea de la spatiul profan la cel sacru.

kumano_hongu_taisha

Torii japonez

 Itsukushima-Torii-japan

COLOANA

colonne

Coloană în stil ionic

Etimologie: din cuvantul latin “columna”.

Definitie: in arhitectura, desemneaza un element vertical de sustinere, de forma cilindrica, format din baza, fus si capitel.

Tipuri de capiteluri și schema unui templu grec

Ordinul, în arhitectură, determină proporțiile, formele și ornamentația oricărei părți construite pe verticală, în special coloane, fără ca prezența lor să fie imperativă, pilaștri (stâlpi paralelipipedici), piloni de susținere, antablamente (porțiune de zidărie așezată la partea superioară a unui zid sau deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul).

Grecii nu recunoșteau decât trei dintre ele: ordinul doric (capitel simplu), ordinul ionic (capitel cu volute) și ordinul corintic (capitel cu frunze de acant), iar romanii au adăugat încă două: ordinul toscan și ordinul compozit / compus.

Simbolistica: coloana împrumută simbolismul arborelui vietii si al axei lumii.

Ea reprezintă atât axa, cat si susținerea și verticalitatea. Prin verticalitatea sa, coloana simbolizează ascensiunea, legătura dintre cer si pământ, depăsirea conditiei terestre.

Coloana ca simbol al arborelui vietii

Coloana, asemenea unui copac, dă viață edificiului (baza este rădăcina, fusul este trunchiul, capitelul este frunzișul).

Coloana a devenit, la rîndu-i, simbol axial. Coşul-ornament din frunze sculptate care înconjoară capitelul se trage din vechea legătură vegetală ce strîngea într-un mănunchi deschiderea florală a tulpinilor.

Cea mai răspandită variantă a centrului axial este copacul, căruia civilizaţiile preelenice i-au consacrat un adevarat cult. Acesta e stejarul în Galia, teiul în Germania, frasinul (Yggdrasil) în Scandinavia, mesteacănul în Siberia, măslinul în ţinuturile islamice, smochinul indian în India, bambusul în Japonia. Fără a uita, cu accepţiuni mai restranse, salcamul masonic, migdalul ebraic, salcia chinezilor, dafinul lui Apollo şi vascul druizilor.

Infipt în mijlocul universului sau într-un centru ce-i ţine locul, arborele cosmic, ca şi stalpul sacrificial din India, înlesneşte comunicarea dintre cer şi pămant.

cosmic-tree-of-life

Arborele cosmic al vietii,  arbore colosal care susține cerurile, conectand astfel lumea celesta, lumea terestră și, prin rădăcinile sale, lumea subterana.

Verticalitatea copacului, verdeaţa lui permanentă sau reînnoită la trei niveluri – al rădăcinilor, al trunchiului şi al frunzişului – pun în legătură lumile celestă, aeriană şi uraniană.

Seva lui este un fel de rouă din adanc, iar fructele sale, mere ale Hesperidelor sau din grădina Edenului, sunt hrană a nemuririi. Aşa cum spune Dante „Dell’albem che vive della cima” (Paradiso, 18, 29). Ceea ce traduce imaginea ezoterică a copacului răsturnat, avand drept rădăcini frunzişul şi drept frunziş rădăcinile şi care se poate hrăni astfel cu rouă cerului.

[Arborele metafizic sau arborele rasturnat: in India, in Upanișade, Universul este un copac rasturnat, cu rădăcinile infipte în Cer și ramurile întinzandu-se pe tot pământul. In Rig Veda: “Ramurile se indreapta in jos, iar radacina se afla in sus, atarnand peste noi.” In Katha-Upanishad: acest Ashvattha etern, ale cărui rădăcini se indreapta în sus și ramurile, în jos, reprezinta purul, este Brahman, este ceea ce se numește Ne-moartea. Toate lumile se odihnesc în El.”

In conformitate cu mitologia hindusă, ashvattha este Smochinul Sacru, un pom sfant pentru hinduși și este menționat pe larg în textele referitoare la hinduism, drept “smochin indian” (ficus religiosa) în mantra I.164.20 din Rig Veda. Textele budiste il denumesc copacul Bodhi, un copac sub care Gautama Buddha a meditat și a primit iluminarea.

Ashvattha este un nume al lui Shiva și Vishnu; conform filosofului hindus Shankara, acest nume este derivat din termenii, shva (mâine) și stha (ceea ce rămâne).

Brahman: în filozofia hindusă este Spiritul universal suprem, Sinele suprem, care este la originea universului, a lumii fenomenale. Brahman este uneori menționat ca Eternul Absolut sau Dumnezeirea și este solul divin pentru sămânța originală Hiranyagarbha, originea tuturor creațiilor ulterioare.

Ashvatta este un fel de smochin gigantic. Copacul rasturnat reprezinta manifestarea Divinului în Cosmos, adică creația ca mișcare descendenta.] (vezi Simbolismul arborelui).]

Cea mai importantă temă arboricolă este aceea a arborelui vieţii, străjuit în aria iraniană de doi păuni aşezaţi faţă-n faţă, reprezentand dualitatea cosmică.

iranian peacocks

Arborele vietii cu cei doi pauni – paunul este

simbolul regalitatii si al nemuririi

O fantană, simbol al unei veşnice reîntineriri, scaldă uneori baza arborelui şi se revarsă, despărţindu-se în patru fluvii care curg în cele patru direcţii ale spaţiului, în Biblie, cei doi păuni au fost înlocuiţi prin pomii cunoştinţei binelui şi răului ce străjuiesc arborele vieţii, triplicitate a cărei echivalenţă cabalistică o constituie arborele sephirotic cu trei braţe.

Motivul celor doi pauni, câte unul pe fiecare parte a Pomului Vieții, este o caracteristică binecunoscută a artelor decorative persane. O pereche de pauni semnifica “dualitatea psihică a omului”, similar cu rolul jucat de Gemeni in astrologia occidentală (Cirlot, Dicționar de simboluri). Cu toate acestea, trebuie spus că noțiunea celor două naturi – in om sau în lumea care il inconjoara – nu este cu siguranță una universala.

Cand în construcţia edificiilor piatra a înlocuit, într-un tîrziu, lemnul, coloana din piatră cioplită a devenit, la randu-i, simbol axial. Coşul-ornament din frunze sculptate care înconjoară capitelul se trage din vechea legătură vegetală ce strangea într-un mănunchi deschiderea florală a tulpinilor.

Coloana ca legatura a omului cu divinitatea

Coloana desemneaza relatia omului cu divinitatea, avand functie de sustinere, de suport (a vietii, a lumii, a sacrului).

Incadrate în porti sau asezate la hotare, coloanele marchează limita, trecerea de la o lume la alta, granitele lumii cosmicizate (Stâlpii lui Hercule).

Frontiera a protecției, dincolo de ea, Dumnezeu nu-si mai exercita puterea: Stalpii lui Hercule ce simbolizeaza granița dintre lumea civilizată și o lume necunoscută sau periculoasa. Stalpii lui Hercule era numele dat, în antichitarea romana, munților care margineau Strâmtoarea Gibraltar.

Hercules_Gibraltar_en_Ceuta

Stalpii lui Hercule, Gibraltar

Aceste coloane au fost denumite dupa a zecea dintre cele douăsprezece munci ale lui Hercule, în care acesta trebuia să recupereze boii lui Geryon, monstru cu trei capete, locuind in Extremul Occident, pentru a-i aduce lui Eurystheus, urmand sa fie oferiti zeitei Hera ca jertfă. Aceste coloane simbolizeaza granița dintre lumea civilizată și o lume necunoscută sau periculoasa.

Coloana se referă în principal la stabilitate și la durată

In Egiptul antic, Stalpul Get (Djed) asociat cultului lui Ptah (zeul meșteșugarilor și al arhitecților) și al lui Osiris (zeul inventator al agriculturii și al religiei) simbolizează coloanele care susțin cerul.

Simbolul Djed este unul dintre cele mai vechi și frecvent întâlnite simboluri în mitologia egipteană. Este un simbol al stâlpului (pilonului) din scrierea hieroglifica si reprezintă stabilitatea. Acesta este asociat cu zeul creator Ptah și Osiris, zeul egiptean al vieții de apoi, al lumii subterane si al morții. De obicei  reprezinta coloana sa vertebrală.

Djed inseamna in limba egipteana stabilitate, durata si este numele unui motiv reprezentat incepand din Perioada Dinastica Timpurie a Egiptului, numita perioada thinita sau epoca arhaica, cuprinsa de primele doua dinastii egiptene – 2920 î.Hr. (după Perioada protodinastica) – începutul Vechiului Regat al Egiptului (2575 î.Hr.)

Semnificatia originara ramane controversata. Adesea, s-a sugerat că ar fi vorba despre stilizarea unui copac cu flori sau de un stâlp format din fascicule de snopuri, care a capatat ulterior o semnificație anatomica: in timpul Regatului Mijlociu este reprezentat pe sarcofage în apropierea coloanei vertebrale a defunctului, iar in timpul Regatului nou este în mod clar identificat cu coloana vertebrală a lui Osiris.

Unii sugerează că își are originea într-un cult vechi legat de bovine si reprezenta inițial partea din spate a coloanei vertebrale a unei bovine.

Stâlpul Djed era adesea oferit faraonului de zei. Acesta a jucat un rol în riturile agricole și în Memphis, faraonul l-a ridicat în cinstea zeului Ptah.

Djed-Columns

Stalpi Get (Djed)

A servit drept model pentru pandantive, amulete, talismane menite să protejeze pe cei vii, dintre care există mai multe exemplare în muzee din Alexandria și Luvru.]

Coloana simbolizeaza puterea, victoria, nemurirea

Arhitecții au disociat locuintele divine de cele ale oamenilor prin utilizarea coloanei. Astfel, coloana a devenit un simbol al puterii. Într-adevăr, clădirea se sprijină pe coloana, fie ca este palat regal sau templu. De altfel, în arhitectura greacă clasică, porticul coloanelor este elementul cel mai caracteristic al unui stil. Astfel, stilul doric se doreste masculin, cel ionic, feminin si cel corintic, adolescentin.

Coloanele unesc pământul si cerul, conferind un caracter sacru edificiului, un rol de legătură între cer și pământ.

Ca întruchipare a fortei zeilor si eroilor, coloana (columna) e simbolul victoriei și al sacrului. Coloana simbolizează, de asemenea, puterea, in cazul Columnei (coloana unica) sau Arcului de Triumf (coloana dubla). Din această perspectivă, Traian (Columna lui Traian) și Marcus Aurelius (împărați romani din secolele I si II) au construit la Roma, piloni puternici pe care au fost sculptate reprezentari ale victoriilor lor.

traian-column

Columna lui Traian, Roma

marcus-aurelius-column

Columna lui Marcus Aurelius, Roma

Arch_of_titus

Arcul de triumf al imparatului Titus

Arch-Roman

Arcul de triumf al imparatului Constantin

Mai târziu, în Franța, ideea coloanei sculptate a victoriilor a fost preluată de Napoleon, care a ordonat ridicarea unei coloane mari in Piata Vendôme. Columna Vendôme a fost ridicata pentru a comemora batalia de la Austerlitz. Aceasta a fost împodobita cu 108 personaje, montate in frize in spirala, avand in varf statuia lui Carol cel Mare, fiind dedicata initial Gloriei Poporului Francez. Ulterior, columna va fi rapid dedicata Gloriei lui Napoleon I, statuia reprezentandu-l pe Napoleon asemenea lui Cezar, in vesminte de imparat roman. Columna Vendôme a fost răsturnata ulterior de comunarzi în timpul Comunei din Paris.

Place_Vendome

Columna Vendôme, Piata Vendôme, Paris

Coloana unica se referă la grupul cosmic de simboluri, care reprezintă “axa lumii” (copacul, scara, stalpul sacrificial, catargul, crucea), dar, de asemenea, poate avea si numai un sens care derivă din natura sa verticală, care implică un impuls ascendent de autoafirmare. Desigur, există si o implicare falică; din acest motiv, anticii atribuiau o coloană și un delfin zeitei romane a granelor si agriculturii, Ceres, ca embleme ale iubirii și respectiv ale mării.

Coloana izolata este, pe scurt, la fel de strâns legată de copacul simbolic ca si de ridicarea rituala a pietrei megalitice sau menhir. În alegorii și simboluri grafice există aproape întotdeauna două coloane, nu una. Atunci când sunt situate pe fiecare parte a unui scut, acestea sunt echivalente cu suportii, care reprezintă tensiunea echilibrată a forțelor opuse. Ele au o semnificație similară atunci când acționează ca suporții unui buiandrug. Într-un sens cosmic, cei doi piloni sau coloane sunt simboluri ale stabilității veșnice, iar spațiul dintre ei reprezinta intrarea în eternitate. De asemenea, ei fac aluzie la templul lui Solomon (imaginea principiilor absolute și esențiale ale constructiei).

Temple_de_Salomon_Jérusalem

Reconstituire a Templului lui Solomon sau Primul templu din Ierusalim, lăcașul sfânt al vechilor evrei, construit intre 969-962 i.e.n. de regele Solomon si distrus de Nabucodonosor

[Templul din Ierusalim sau Primul Templu al Ierusalimului, construit de regele Solomon, în secolul al X-lea î.Hr., distrus de babilonieni, sub domnia lui Nabucodonosor, în -586, și din care nu a mai rămas nici un vestigiu; cel de-al doilea templu, reconstruit în jurul anului -536, renovat de Irod I cel Mare și distrus de împăratul roman Titus Flavius Vespasianus, în anul 70, și din care a rămas doar o parte a zidului exterior, un zid de 57 de metri pe care evreii l-au numit Zidul de apus sau Zidul Plângerii.]

Variante ale acestui simbol, sau mai degrabă ale semnificației sale se regăsesc în gândirea ezoterica; aproape toate sunt rezultatul aplicării simbolisticii numărului doi la coloanele duble. Luându-le ca simboluri distincte, cele două unități care compun numărul doi sunt diferite în natură. Pentru prima unitate corespunde principiului masculin, pozitiv și evolutiv, în timp ce a doua unitate reprezinta femininul, negativul, pasivul sau involutivul. Acesta este motivul pentru care Saunier conferă importanța deosebită celor două coloane ce se inalta la intrarea în temple ca aceea a evoluției și involuției, sau a binelui și răului (comparabil cu Pomul Vieții și Pomul Morții sau Pomul Cunostintei binelui si raului în grădina Edenului).

Ocazional, această dualitate abstractă merge mână în mână cu dualitatea fizică a materialului; astfel, în templul legendar al lui Hercule la Tir, una dintre coloane era făcută din aur, iar cealalta din pietre semi-prețioase. În tradiția ebraică, cele două coloane sunt cunoscute ca Indulgenta și Severitatea.

Coloana simbolizează verticalitatea

Intr-adevar, coloana vertebrala reprezinta axa de sustinere a omului în pozitie bipeda.

Izomorfă coloanei vertebrale a omului, în plan spiritual, coloana marchează etapa afirmării de sine a personalitătii, punând în evidentă tăria de caracter si sacrificiul de sine. Este un simbol al virilitătii masculine. Coloana frântă, folosită mai ales ca monument sepulcral, simbolizează viata si cariera întrerupte brusc si timpuriu.

Pentru a reveni la coloana unică, se poate vedea în ea o proiectie sau o corespondență similară cu a coloanei vertebrale; același tip de corespondență trebuie vazută in toate formele de simetrie bilaterală în artă, precum și în organe ale corpului uman ca rinichii sau plămânii. Coloana vertebrală poate fi asimilată, de asemenea, cu ”axa lumii”, în același mod in care imaginea craniului este asimilata cu cerul, în cadrul relației generale a microcosmosului și a macrocosmosului.

Prin extensie, coloana simbolizează linia directoare a unui raționament.

DOM (cupola)

StPetersDomeh

Domul Bazilicii Sf. Petru din Roma

Etimologie: din cuvantul latin “doma” (terasa: platformă care ține loc de acoperiș plan deasupra unei constructii) si din grecescul “doma” (casă).

Definitie: in arhitectura, acoperiș curbat de forma circulara sau eliptica.

Simbolistica: domul (cupola) este o reprezentare a boltei cerești, fiind simbolul autorității.

Domul reprezintă bolta cereasca. Este învelișul convex si exterior al cupolei unui edificiu de mari dimensiuni.

Cercul, semisfera se regasesc în arhitectura sub formă de bolta, cupola, dom în temple, mausolee, moschei, baptisteriu, salile funerare adesea acoperite sau împodobite cu imagini care evocă lumea cereasca (îngeri, stele, păsări, care solare…).

Domul este de obicei plasat pe o construcție cu baza pătrată. Prin urmare, cerul este asociat cu cercul, iar pamantul, cu patratul.

Cercul este dezvoltarea centrului sub aspectul său dinamic, în timp ce pătratul îl reprezintă sub aspectul static. De aceea cercul simbolizează cerul, aşa cum o exprimă cele trei incinte circulare ale Ierusalimului ceresc, în timp ce pătratul simbolizează pămantul, şi aceasta pentru că Paradisul terestru este pătrat.

Geometria, ce consta la origine în măsurarea pămantului, intervenea în construirea şi orientarea edificiilor datorită compasului ceresc şi echerului terestru, între care se aşeza, în mod ideal, meşterul zidar. Căci modelul oricărei arhitecturi trebuia să aibă o bază pătrată şi un acoperiş circular, precum stupa budistă şi koubba islamică. De sus în jos, edificiul trebuia să realizeze o trecere de la unitatea principiului la cuaternarul manifestării. Dacă baza era rotundă, ea devenea pătrată prin orientarea ei.

koubba-almoravide

Koubba islamică

[Koubba: qubba sau qubbat, ortografiat si kubba, kubbet, koubba, este un monument funerar arab, precum altarele sub forma de dom dedicate sfinților islamici. Acesta era inițial un cort din piei de animale, dar poate fi, de asemenea, utilizat pentru sit-uri de morminte, dacă acestea sunt locuri de pelerinaj. Poate fi, de asemenea, utilizat pentru a desemna cupola unui mormânt sau orice “cupola”, precum Cupola Stancii (in araba: Qubbat al-Sakhra). In religie, cuvântul înseamnă “cupola” și provine din rădăcina latină “cap”, “capo”, însemnând “culme, pisc, varf”. In Africa de Nord, “Qobba” desemneaza mausoleul unui sfânt acoperit de o cupola, simbolul importanței sfântului.]

 dome-of-the-rock

Cupola Stancii, Qubbat al-Sakhra, Ierusalim

Caracterul benefic al formei circulare a prevalat mult timp, martor fiind acel tholos grec, sanctuar înconjurat de coloane şi de un peristil, care provenea din coliba primitivă de trestie. Acest thâlos era, la origine, smocul de frunze format în vîrf de mănunchiul de tulpini ce constituiau acoperişul.

[Tholos: in limba greaca, tholos, plural tholoi; in latina, tholus, plural tholi. Tholos este cuvântul grecesc pentru “dom sau cupolă”, atunci când este utilizat în sens arhitectural. In arhitectura antica greaceasca desemneaza o constructie monumentala de forma circulara, cu un acoperiș conic sau sub forma de cupola, cu sau fără peristil (inconjurat sau nu de coloane), sau inconjurat de o colonadă. Poate fi un loc de cult, ca în cazul sanctuarului din Delphi sau Epidaur sau tholos-ul comporta un labirint.]

Tholos-ul din Delphi: in Grecia clasică, tholos-ul din Delphi era un monument circular din marmura extrasa din muntele Penteli, avea un peristil (era inconjurat de coloane), iar destinatia sa precisa este necunoscuta pana astazi. Era format dintr-un naos inconjurat de o colonada dorica si decorat cu metope (metopa: element decorativ constând dintr-o placă, de obicei cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice).

 Delphi_tholos

tholos-of-delphi

Tholos-ul din Delphi, actual si reconstituirea

Tholos-ul din Epidaur, proiectat de sculptorul grec Policlet cel Tanar, era un monument circular cu o magnifica colonada dorica în exterior și una corintica in interior si conținea sculpturi rafinate. Fundațiile erau formate dintr-o serie de ziduri concentrice cu uși și pereți despărțitori care formau un labirint circular subteran.

 greek_epidaurus

tholos-epidaurus

epidaur

Tholos-ul din Epidaur, actual si reconstituirea, cel mai frumos dintre toate aceste edificii (tholoi)

Tholos-ul din Olympia, cunoscut sub numele de Philippeion, era un edificiu circular apartinand ordinului ionic, cu jumătati de coloane corintice in interior; a fost ridicat de Filip al II-lea Macedoneanul pentru a comemora victoria sa asupra grecilor la Cheronea în 338 î.Hr.

 tholos-olympia

Tholos-ul Philippeion din Olympia

Tholos-ul din Atena, construit in partea de sud-vest a Agorei din Atena, și parte a complexului Bouleuterion, era un edificiu circular profan, de optsprezece metri în diametru, care servea drept sediu și loc de întâlnire al pritanilor, fiind Pritaneul lor. Acesta funcționa ca loc de intalnire pentru toate activitatile orasului, avand atat o sală de mese, cat si locuri de cazare pentru unii dintre funcționari. Gazduirea era necesara intrucat, după reformele din timpul lui Clistene (nobil si arhonte atenian), o treime din Senat trebuia să fie prezenta în complex, în orice moment. Acești magistrati, care isi exercitau puterea executivă pentru o perioadă de o lună, luau masa pe cheltuiala Statului, pe durata mandatului lor. Prin urmare, acest loc avea funcție de bucătărie și sală de mese pentru Senatul atenian, fiind si un loc central al activităților economice ale orașului. Aici se păstrau etaloanele de măsurare, utilizate pentru a controla negustorii din piețe.

Acest tholos era susținut de șase coloane centrale, cu o ușă care se deschidea pe latura de vest si nu avea coloane exterioare. A fost construit în jurul anului 470 î.e.n. de Cimon, pentru a servi drept sală de mese pentru Boule (membrii Senatului).

[Pritan (pl. pritani), în Grecia antică, magistrat principal; delegat al unui trib în Sfatul celor cinci sute din Atena]

Tholos-ul atenian era vatra si caminul orașului-stat, în care se afla focul sacru care nu se stingea niciodată. Simbol al permanenței orașului, dedicat Hestiei, zeita vetrei, a caminului si a familiei si simbolul vietii orasului, Pritaneul era centrul simbolic si politic: acolo se intalneau oficialitatile orasului, acolo stateau magistrații, acolo se primeau onorurile publice și ambasadorii, de acolo se lua focul pentru fondarea coloniilor (și Pritaneele acestora), acolo aveau loc sacrificiile și se aduceau ofrande zeilor orașului.

In Olympia, Pritaneul era locul unde traiau preoții și magistratii, iar marii preoți locuiau în theokoleon. Situat la nord-vest de Templul Herei, era folosit pentru sărbătorile și petrecerile câștigătorilor Jocurilor Olimpice din Olympia. Găzduia, de asemenea, altarul Hestiei, în care arderea flacăra olimpică originală.

 OLYMPUS DIGITAL CAMERA

tholos-athena

Tholos-ul din Atena

Tholos se poate referi si la anumite monumente funerare precum mormintele miceniene cu cupola, construite din pietre perfect cioplite, semanand cu stupii de albine (mormânt stup), un fel de movile funerare (tumuli). Astfel, in perioada miceniana, tholoi erau morminte ceremoniale de mari dimensiuni, construite, uneori, pe versantii colinelor. Acestea aveau forma unui stup și erau acoperite de un arc in consola (arc fals).

 Treasure_of_Atreus

Mormant micenian cu cupola: Comoara lui Atreus

Rotund era şi cortul nomazilor, rotund era perimetrul Romei antice, de vreme ce cuvantul urbis (oraş) ar proveni din orbis (cerc), aşa încat vestita binecuvantare papală „urbi et orbi” n-ar fi decat un pleonasm respectabil.

Caracterul celest al formei circulare i-a obsedat mult timp pe arhitecţi, fapt sugerat de ei prin dom. In China, templul luminii cereşti, Ming-Tang, avea un acoperiş rotund, susţinut de 8 coloane aşezate pe o bază pătrată. Pentru realizarea acestei cvadraturi a cercului, care merge de la bolta cerească pană la pătratul pămîntului, trebuie trecut prin octogonul aflat în legătură cu lumea intermediară a celor 8 porţi, a celor 8 direcţii şi a celor 8 vanturi.

In latină, cuvantul templum (de la tempare – a împărţi), templul, a desemnat mai întai un sector al cerului, delimitat de auguri pentru a observa fenomenele naturale şi zborul păsărilor, considerate a fi mesageri cereşti. Prin acest cuvant a fost apoi desemnat locul edificiului, loc pe care se practica această observaţie, şi mai tîrziu, chiar contemplaţia, devenită privire interioară îndreptată asupra principiilor divine. În lumea romană, templum, o contribuție a culturii etrusce, este spațiul separat de restul lumii, un teren sacru, inviolabil, care include și edificiul de cult construit pe el.

[Augur este, în religia romană, un preot însărcinat cu interpretarea fenomenelor naturale considerate drept semne prevestitoare (de bun augur sau de rău augur) trimise de zei și care trebuiau să fie descifrate pentru a determina cursul unei acțiuni, cu scopul de a împlini voința zeilor. Prezicerile se bazau pe observarea cântecului și zborului păsărilor (ornitomanție –prezicerea viitorului după zborul păsărilor), modului în care acestea se hrăneau și interpretarea fenomenelor cerești, cum ar fi fulgerul și a fenomenelor ieșite din comun.

Augurii, în antichitatea romană, erau cei 16 preoți ai unui colegiu religios cărora li se atribuia facultatea de a prevesti viitorul și de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate. Augurii erau specialiști în divinație, având sarcina de a păstra regulile tradiționale privitoare la observarea și interpretarea auspiciilor (prevestirile făcută de auguri).

În China antică, Ming Tang, Templul Luminii, din reședința împăratului, destinat ceremoniilor din palatul imperial, reprezenta, in mod simbolic, altarul suprem catre cer, fiind descris ca un edificiu vast oferind o extravaganta fara limite.

 ming-tang

Ming Tang

Documentele istorice descriu Ming Tang-ul drept templul strămoșilor împăratului. Templul era locul unor ceremonii grandioase, cum ar fi sacrificii făcute strămoșilor, acordarea audiențelor la împărat, aniversări și sărbători rituale, selectarea persoanelor talentate pentru funcții, acordarea de pensii și acordarea de premii.

Tot aici, împăratul și oficialii săi se întruneau să se consulte, iar energia de aici era considerată cea mai puternică, crezându-se că aceasta ajuta la luarea deciziilor perfecte.

Templul avea un acoperiș rotund și o fundație pătrată, acest lucru simbolizând cerul și pământul. Avea nouă sectoare care reprezentau Luo Shu (pătratul magic) și se spunea că reprezentau, de asemenea, sănătatea perfectă și norocul.

În Taoism, Ming Tang este adesea reprezentat prin părți ale corpului, cum ar fi gura, inima și plămânii și, de asemenea, se presupune că Ming Tang este prezent în toate zonele corpului unui nou-născut, deoarece un bebeluș este considerat pur la corp și minte, fiind astfel perfectul Ming Tang Qi.

Se spune că Zeii Ming Tang locuiesc în aceste zone și atunci când expiră proiectează o flacără roșie care trasează o cale clară pentru toate lucrurile bune din lume și, în același timp, protejează împotriva tuturor relelor și îți purifică corpul.

Ming Tang era un edificiu simbolic care avea un rol important în practicile imperiale ale Chinei istorice. Conform tradiției, turneul imperial anual avea loc în Ming Tang pentru a asigura armonia universală în care suveranul juca un rol central.

Simbolismul și forma

Ming Tang-ul era, într-un fel, lumea în miniatură. În gândirea chineză tradițională, o imagine nu este un simplu simulacru al obiectului, ci își asumă cumva realitatea sa. Din acest punct de vedere, mai mult decât o simplă reprezentare a lumii, edificiul reprezenta lumea, dar la scară mică. Acesta era pătrat, simbolizând Pământul. Era împărțit în nouă camere, de asemenea pătrate, reprezentând cele nouă provincii ale Imperiului. Acoperișul și iazul din jur erau rotunde, simbolizând bolta cerească.

Turneul imperial

În fiecare an, împăratul făcea un tur simbolic al Ming Tang-ului. În lunile centrale ale fiecărui anotimp (cele care includ solstițiile și echinocțiile), rămânea o lună în camera de mijloc a unei aripi, deci spre Est, spre Sud și așa mai departe. În lunile de tranziție între anotimpuri, se muta în camerele aflate pe colț, rămânând acolo timp de două luni. Pentru a compensa diferența între cele douăsprezece luni lunare și anul solar, împăratul petrecea sfârșitul verii, o perioadă critică, în partea centrală.

În vremurile de demult, China era împărțită în nouă provincii: una centrala, opt spre cele patru puncte cardinale și patru puncte intermediare. Această diviziune, materializata in imaginea a nouă pătrate, este atribuită lui Yu cel Mare (Ta Yu), care ar fi călătorit în întreaga lume pentru a “masura Pamantul”, cu ajutorul unui pătrat.

Împăratul locuia în provincia centrală numită “Regatul Mijlociu”. Această denumire sublinia atât poziția sa geografică, cat și cea spirituală, centrală. După aceea, s-a extins in intreaga China, care a devenit “Imperiul Mijlociu”. Țara ar reprezenta, în imaginea provinciei centrale, un centru spiritual secundar, în comparație cu Centrul spiritual suprem al tradiției primordiale. Este o chestiune de reflectare a Luminii spirituale a centrului suprem simbolizat prin ideograma “Ming “. Se compune din două caractere care reprezintă Soarele (yang) și Luna (yin), descriind lumina directă a Centrului suprem și lumina reflectată a centrului secundar.

Construit în mijlocul provinciei centrale, reședința Împăratului (Ming Tang), era așezata pe o baza pătrata reprezentand Pământul, avand un acoperiș circular ce simbolizează Cerul și fiind susținut de opt piloni. Ca si tara, era orientată în funcție de punctele cardinale și formata din nouă camere dintre care una centrala. Fiecare fațadă a Ming Tang-ului era asociata cu un anotimp și avea trei deschideri asociate cu lunile anotimpului. Corpul celor douăsprezece deschideri reprezenta proiecția terestra pătrată a Zodiacului ceresc circular. Templul constituie o imagine a Cosmosului, considerat ca domeniu al manifestării luminii, în dublul sau aspect: spațial (punctele cardinale) și temporal (anotimpurile).

Ca si soarele în mișcarea sa aparentă, împăratul întreprindea o circumambulatiune în Templu, pornind din centru și revenind la acesta, la sfârșitul ciclului. Pe parcursul celor douăsprezece luni ale anului, el statea în fața fiecăreia dintre cele douăsprezece deschideri pentru a promulga ordinele destinate să reglementeze țara în funcție de anotimpuri. Acest lucru a condus la denumirea de “Casa Calendarului”, data, uneori, Templului. Împăratul apărea ca autoritatea de reglementare terestră a ordinului ceresc. Acest lucru însemna luarea de măsuri în toate sensurile cuvântului. În sensul literal, era o chestiune de măsurare a camerelor Templului din jurul celei centrale cu ajutorul pătratelor.

[Circumambulatiune: din latina, “circum ambulatio”, adica “a merge in jurul”, ritual budist ce consta in a merge pe un traseu circular in jurul sau in interiorul unui obiect sacru sau a unui idol.]

In aceeasi simbolistica se incadreaza si Templul Cerului din traditia chineza.

Temple-of-heaven-Beijing

Templul Cerului, Beijing

La simbolistica domului se raporteaza si dolmenul, cupola bizantina, stupa budistilor, qubbah-ul musulmanilor.

Constructiile dolmenice, mormintele miceniene, cupolele bizantine, stupele budiste, qubbah-urile musulmane au aceasta semnificatie generala a domului ceresc. Această parte ce evocă cerul se sprijina în general pe o bază cubica sau ortogonala ce se afla pe pământ. Schimbul cu divinul are loc prin axa lumii care trece prin centrul cupolei. Forma de cupă rasturnata simbolizează coborârea darurilor cerești.

[Dolmen: monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical.

Stupa: monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste; structura arhitecturala budista si jainista care se găseste în subcontinentul indian, unde isi are originea, dar și în restul Asiei, unde a urmat expansiunea budismului. Aceasta este atât o reprezentare aniconica (fără icoane) a lui Buddha, cat și un monument comemorand decesul lui sau Nirvana (parinirvāna).

Stupa, stupe: monument funerar budist, format dintr-un soclu poligonal, având deasupra un corp cilindric acoperit cu o cupolă.

the-great-stupa-of-sanchi

Marea Stupa, Sanchi, India

Jainism: religie și școală filozofică indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI i. e.n. de Jinna; doctrină filozofică-religioasă a unei secte budiste din sudul Indiei, cu ritul brahman, care are la bază principiul reîncarnării și care propovăduiește autoperfecțiunea morală și ascetismul ca mijloace principale ale „mântuirii”.

Qubbah: monument funerar in forma de dom (rotunjit sub forma de cupola) al musulmanilor notabili din oaze, devenit o instituție în Etiopia, în special în zonele musulmane.]

qubbahs-tombes-en-forme-de-dôme

Qubbah

Domul sau cupola are forma unei bolte. Această formă, isi are, probabil, originea în colibele rotunde din crengi îndoite și acoperite cu stuf.

De altfel, în Roma antică, forma circulară a domului avea semnificatie precisa: geometria sa fără unghiuri simboliza ordinea si armonia. De asemenea, aceasta simbolistica adăugata la înălțimea mare a domului, reprezenta unitatea imperială sub bolta cereasca.

In Statele Unite, cupola este un reper arhitectural deliberat al Romei. Capitoliul celor patruzeci de state ale SUA are deasupra o cupolă.

united_states_capitol

Capitoliul SUA, sediul guvernului pentru Congresul Statelor Unite ale Americii (United States Capitol, aflat in varful colinei cunoscuta sub numele de Capitol Hill)

De asemenea, stilul neoclasic al cupolei americane permite stabilirea unei legături între valorile noii republici americane și Roma, leaganul istoric al valorilor republicane. De altfel, această alegere a unui stil neoclasic a fost promovata de Thomas Jefferson, unul dintre cei mai influenți președinți ai Statelor Unite si un adevărat arhitect amator. Astfel, cupola in SUA simbolizează civismul și libertatea.

De remarcat prezenta cupolei si in constructia monumentului ridicat in amintirea personalitatii lui Thomas Jefferson (1743-1826), unul dintre cei mai importanti părinți fondatori ai SUA, autorul Declarației de Independență. Memorialul este proiectat în stil neoclasic, cu o cupolă și un portic alb, de catre arhitectul John Russell Pope.

Jefferson_Memorial,_Washington,_DC_2012

Memorialul lui Jefferson, Washington, DC

© CCC

Mituri si simboluri in arhitectura (3)

Mituri si simboluri in arhitectura

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.