Cat de ciudata este indeobste aceasta faptura cu doua picioare, omul: implantat in tina, si lovindu-se cu crestetul de cer, capabil, atata vreme cat este flamand si framantat de pofte nesatioase, sa nascoceasca cele mai josnice ganduri, pentru a-si indestula trebuintele firesti, dar avantandu-si numaidecat gingas si gratios simtamintele si mintea spre nori, de indata ce are o farama de paine in pantec si si-a potolit poftele.
Numai neputinciosii dispretuiesc puterea.
Dreptatea celui tare e fara judecata.
Exista numai doua virtuti. O, de-ar fi de-a pururi unite: bunatatea mereu puternica, puterea mereu buna.
Arta isi are radacinile in nevoia omului de a se exprima. Aceasta nevoie de exprimare este, pe cat se pare, un instinct al omului, harazit lui pentru ca speciei sa-i ramana conservate experientele si sentimentele individului.
Forta lipsita de inteligenta se prabuseste dupa marimea ei.
Omul cel mai puternic din lumea intreaga este cel care-i cel mai singur.
Puterea corupe atât de mult, încât un conducător care își iubește sincer poporul și pentru care ordinea este sinonimă cu justiția, nu poate rămâne un om curat: este obligat să recurgă la intrigi, să înșele, să trateze rău oamenii pe care îi conduce, într-un cuvânt, să devină „călău și măcelar”.
(Diavolul și Bunul Dumnezeu)
© CCC
Adevarata masura dupa care se judeca orice putere: cat de bine a facut pe lume, nu cat zgomot a facut.