Nimeni nu iubește totul la fel de mult ca mine: arta, muzica, pictura, cărțile, oamenii, rochiile, luxul, zgomotul, liniștea, râsul, tristețea, melancolia, glumele, dragostea, frigul, soarele, toate anotimpurile și vremea, câmpiile Rusiei, munții de deasupra orașului Napoli, zăpezile iernii, ploile toamnei, nebuniile primăverii, zilele liniștite de vară și nopțile sclipind de stele.
(Jurnal)
© CCC
Cât de scurtă este viața; ce trist să trăiești atât de puțin! Cât de mult sunt de compătimit femeile! Cel puțin bărbații sunt liberi. Au libertate absolută în viața obișnuită – libertatea de a pleca și de a veni, de a ieși, de a lua masa la un cabaret sau acasă, de a merge în parc sau la o cafenea. A avea libertate înseamnă jumătate din bătălia în dezvoltarea talentului și reprezintă trei sferturi din fericirea obișnuită. Dar vei întreba: „Femeie superioară ce ești, de ce nu îți iei această libertate pentru tine?” Este imposibil, pentru că o tânără femeie drăguță care se emancipează astfel se pune pe lista neagră; ea devine singulară, discutată, criticată și cenzurată. Și, în consecință, este mai puțin liberă decât atunci când respectă acele obiceiuri idioate. Așa că nu e nimic de făcut decât să regret sexul meu și să mă întorc la visele mele din Italia și Spania: copaci gigantici, cer senin, ape curgătoare, oleandri, trandafiri, soare, umbră, pace, liniște, armonie, poezie, inspirație.
© CCC
Arta! Dacă nu aș avea aceste patru litere magice în zare, aș muri. Dar pentru artă nu am nevoie de nimeni altcineva; depind de mine. Și dacă eșuez, nu sunt nimic și nu mai pot trăi. Arta! O văd ca pe o mare lumină foarte departe acolo şi uit de orice altceva. Merg cu ochii ațintiți spre această lumină. Sunt cam bătrână pentru a începe, mai ales pentru o femeie. Dar voi încerca.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.