Mi se pare că nimeni nu iubește la fel de mult ca mine: arta, muzica, pictura, cărțile, oamenii, rochiile, luxul, zgomotul, liniștea, râsul, tristețea, melancolia, glumele, dragostea, frigul, soarele… ador și admir totul.
Două lucruri îmi umplu sufletul de admirație și de temeri nesfârșite: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine.
(Critica rațiunii pure, 1770-1781)
Eu am de ce s-o admir pe mama, nu doar pe intelectuala care a fost, dar si pe eroina care a devenit in inchisoare, refuzand cu pretul vietii sa dea Securitatii armele (o scrisoare catre mine) pentru a ma santaja. Atunci si acolo, mama m-a nascut a doua oara. Dupa ce-mi daduse viata, mi-a dat si libertatea sa ma comport dupa firea mea, fara a avea de ales intre sinucidere sau a deveni unealta "lor".
Cei care nutresc pareri bune despre un om, inainte de a-l cunoaste bine, obisnuiesc o bucata de vreme sa-i ia greselile si lipsurile drept virtuti si talente.
Doua lucruri umplu sufletul cu vesnic noua si adanca admiratie si veneratie cu cat mai des si mai staruitor gandirea umana se indreapta spre ele: cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine.
(Critica rațiunii practice)