Citate despre Admiratie

Noi lasam sa treaca zilele noastre frumoase fara a le lua in seama; abia cand vin cele rele, le dorim inapoi pe celelalte.

Singurele opere durabile sunt operele de circumstanta. Si la drept vorbind, nici nu exista altceva decat opere de circumstanta, fiindca toate depind de locul si de modul in care au fost create. E cu neputinta sa le intelegem si sa le iubim cu dragoste inteligenta daca nu cunoastem timpul, locul si circumstantele originii lor.

Ceea ce face prieteniile indestructibile si le dubleaza farmecul este un sentiment care ii lipseste iubirii: certitudinea. © CCC

Curând, şi vechiul meu oraş natal îmi va apărea din ce în ce mai şters prin vălurile memoriei, învăluit de negură, de parcă nu ar fi o parte a pământului adevărat, ci un sat pierdut în lumea norilor, cu locuitori imaginari care să-i  populeze casele de lemn şi să străbată uliţele fără farmec şi nesfârşita şi monotona lui stradă mare. De acum înainte, el încetează de a mai fi o realitate a vieţii mele: aparţin altui loc. Bunii mei concetăţeni nu mă vor regreta prea mult; căci – deşi în străduinţele mele literare una din ţintele cele mai scumpe a fost aceea de a câştiga o oarecare însemnătate în ochii lor şi de a lăsa o  amintire plăcută în acel loc unde au trăit şi sunt în­mormântaţi atâţia dintre strămoşii mei – n-­am găsit niciodată acolo atmosfera caldă de care un scriitor are nevoie pentru ca cele mai alese roade ale minţii lui să se poată coace. Mă voi simţi mai bine printre alte obrazuri; iar chipurile familiare din oraşul meu  de baştină – e aproape de prisos s­o spun – se vor simţi la fel de bine fără mine. (Litera stacojie)

Ambitia salasluieste in toate sufletele, ea le conduce pe cele marunte, dar este condusa de cele mari.

Legea este ratiune libera de pasiune.

Viata este ca o moneda; trebuie sa stii cum sa o risipesti: sau mai exact – cum sa o folosesti.

Religiile au format filozofia celor ce nu puteau avea o filozofie propriu-zisa, a celor ce nu se puteau adica ridica cu mintea pana la o intelegere mai stiintifica a naturii. Iata de ce oamenii au trebuit sa fie religiosi la inceputui vietii lor sufletesti. Cei ce ajung cu vremea sa-si piarda credintele religioase sunt de regula siliti sa renunte la ele, din cauza ca dezvoltarea lor intelectuala ii duce la alte explicari, mai bune, adica, pentru ei, mai satisfacatoare, a lumii. Dar in lipsa unor astfel de explicatii, stiintifice sau filozofice, cele religioase sunt indispensabile si inevitabile. Numai asa putem intelege universalitatea religiilor.

Oamenii exagereaza intotdeauna valoarea lucrurilor pe care nu le au. Apreciezi ceea ce nu ai obtinut.

Daca exista o femeie pentru care ai nutrit o mare pasiune si care a ramas nepasatoare, oricat de insemnate servicii ti-ar aduce dupa aceea in viata, te paste riscul sa ajungi un ingrat. (Caracterele - Despre inima)

Mi-a plăcut totdeauna să mă uit la tablouri, și am făcut critici pentru tablouri, am făcut un studiu la televiziune despre Vermeer și alți pictori olandezi, am un studiu, un eseu critic despre Brâncuși, am prezentat pe Miró și pe alții. Dar nu eram în secretele lor, și nu știam, și nici nu mă gândeam cum să fac ca să le pătrund secretele, dar cum spuneam, adineaori am avut un gust pronunțat pentru pictură, cu atât mai pronunțat pentru pictură pentru că nu am cunoștință muzicală suficientă și muzica, oricât de paradoxal s-ar părea ce zic, e aproape de tăcere, e arta cea mai aproape de tăcere. Și pictura e și mai aproape de tăcere, fiindcă este tăcerea însăși, dar nu totdeauna. De pildă, am fost la Amsterdam într-un muzeu și în sala de jos erau tablouri aproape monocrome, traversate de o linie subțire roșie, sau neagră, în relief. Și n-am priceput. Și când m-am urcat la primul etaj și-am văzut pe Rubens m-am înspăimântat. Ce gălăgie, ce gălăgie nemaipomenită! Deci și pictura poate să fie gălăgioasă. Când m-am dat jos, și-am văzut acei pictori care făceau pictură-tăcere, atunci am înțeles pictura lor și valoarea tăcerii în pictură. Pentru tăcere am ales pictura.

Poezia, care înfrumuseţează totul, a ştiut să confere faptelor celor mai extraordinare aparenţa realității. (Olimpicele)

Frumusetea va mantui lumea. (Idiotul)

Cred că sunt intrigat de paradoxuri. Dacă ceva pare a fi un paradox, are ceva mai profund, ceva care merită explorat. © CCC

Una dintre cheile evidente și secrete ale acestei lumi în care trăim este că își petrece timpul într-un prezent etern care dispare mereu. Între un viitor care încă nu există și un trecut care deja nu mai există se strecoară o abstracţiune pură, un fel de vis imposibil. Este această absență plină de suspans pe care o numim prezent. Nimeni nu a trăit vreodată altundeva decât pe această graniță oscilantă dintre trecut și viitor. (Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul) © CCC

Nimeni nu iubește totul la fel de mult ca mine: arta, muzica, pictura, cărțile, oamenii, rochiile, luxul, zgomotul, liniștea, râsul, tristețea, melancolia, glumele, dragostea, frigul, soarele, toate anotimpurile și vremea, câmpiile Rusiei, munții de deasupra orașului Napoli, zăpezile iernii, ploile toamnei, nebuniile primăverii, zilele liniștite de vară și nopțile sclipind de stele. (Jurnal) © CCC

Moda este intotdeauna cea a timpului in care traiesti. Nu este ceva ce evolueaza de la sine. Dar marea problema, cea mai importanta problema, este ca ea sa reintinereasca femeile. Sa faca femeile sa arate tinere. Atunci, perspectiva lor se schimba si se simt mai vesele. © CCC

Arta e ceva neobişnuit care comentează obişnuitul. © CCC

Frumusetea este o forma a geniului, dar este superioara geniului pentru ca nu cere sa fie explicata.

Legile morale care se impun individului nu sunt altceva decat conditiile generale ale societatii.