Nu-mi displac gafele. Ele dovedesc sinceritate sufleteasca. Ele sunt garantia comica a bunei noastre credinte.
Daca cel ce se ineaca isi impreuna mainile ca pentru ragaciune, nu-i oare pierdut? Asadar, sa inoate intr-una.
N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.
Unii prieteni nu au incredere in noi, ca si cum si-ar inchipui ca le cunoastem adancul sufletului lor.
Imaginaţi-vă uimirea omului daca ar vedea azi primul trandafir! El nu ar sti ce nume special sa-i ofere.
(traducere CCC – Copyright ©2012)